„Trăim despreună de… n-are importanță când. Contează la fel de puțin cine a făcut primul pas în povestea asta și cum. Există și lucruri pe care pe care e bine să le păstrezi departe de ochii lumii și de urechile altora. (…) Și oare cum ai putea să grăbești durerea? […]
„Atunci el pricepu pe neaşteptate sensul acelei vrăji fireşti. Într-adevăr, ce altceva îi spunea defilarea plopilor la orizont, plopii care se duc, se tot duc în cortegiu şi par să fugă de el şi, în acelaşi timp, să-i vină în întâmpinare, ca să se îndepărteze în spatele lui în ceaţă, […]
În infernul nostru, digital şi aseptic, se intră prin uşa de metrou ce se deschide în faţa noastră,la fel cum pătrundea, cândva, în infernul milanez un anume Dino Buzzati. În infernul nostru, digital şi aseptic, flăcările şi setea de pucioasă au lăsat loc ordinii becurilor de neon: clipele ce se […]
Şi poate că trebuie să murim pentru a ne mai putea aduce aminte: cei care nu mai sunt ne dăruiesc, de dincolo de prag, pătrunderea privirii lor şi împreună cu ei întrevedem peisajul iscat din vis, ca dintr-o străfulgerare de pleoapă. Şi poate că trebuie să murim pentru a nu […]
Aceasta este cea din urmă fotografie pe care o încredinţăm romanului nostru de dragoste. În ea iubirea se adăposteşte cu întreaga ei lucire tomnatecă: un singur anotimp ne mai poate fi casă, cel al melancoliei, iar singurul timbru pe care îl mai putem desluşi este acela al nostalgiei. Aceastea este […]
Descoperirea literaturii lui Nabokov este unul dintre momentele în care viaţa spiritului se schimbă. Atingerea textelor sale produce un efect dificil de aproximat în cuvinte: o revelaţie ce modifică percepţia asupra realităţii ,dându-i acesteia din urmă claritatea de aripă de flutur a paginilor lui Nabokov însuşi. Ficţiunea sa este un […]
Am înţeles,împreună, în acest anotimp al doliului, că singurul scris care avea să mai dea sens vieţilor noastre, curgând de o parte şi de alta a liniei morţii, este cel în care dragostea şi amintirile noastre se strâng, timide şi delicate, ca nişte flori în ierbarul desuet al unui licean […]
Dragostea din prozele lui Cehov nu are nimic stihial,mesianic sau pedagogic. Ea se sustrage, prin ambigua ei energie, oricărei lecturi moralizatoare. Niciodată pe deplin împlinită, mereu în vecinătatea ratării, singurătăţii şi a morţii, dragostea îşi precizează conturul ei melancolic pe acest fundal ce cuprinde nuanţele infinitezimale ale mişcării sufleteşti. Selecţia […]
Şi de câte ori cuvintele acestui jurnal al dragostei şi al despărţirii întârzie să se îndrepte spre dimineţile mele, închid ochii şi las parfumul pe care îl bănuiesc în aer să mă înconjoare, delicat şi nostalgic, ca o ploaie ce curge din cerul înseninat al vieţilor noastre. Şi ştiu că […]
Şi este de ajuns să închid ochii pentru ca până la mine să ajungă, delicate şi prăfuite, sunetele unei case ce alunecă în toamnă: un Focşani al grădinilor, un Focşani al tulpinilor ce se arcuiesc,graţios, un Focşani al câinilor ce dormitează prin curţi şi al pisicilor temerare ce colindă străzile, […]
