Pe domnul Viorel Marineasa l-am cunoscut în anul 2008, pe străzile istorice ale burgului, de pe care „Asociația Ariergardaˮ lupta să risipească uitarea. Tunsură romană, privire pătrunzătoare, strângere vârtoasă ( „caulfieldianăˮ ) de mână. Nimic nu m-ar fi făcut să intuiesc atunci, în persoana prozatorului combativ, de pe meterezele cetății, […]
Traiectoria biografică ni-l recomandă ca pe un om sincer și perseverent. Ca să își afle cursul, a trebuit să străbată vămile pământului și să se retragă într-o schivnicie care îi multiplica gândurile și mâinile în ecouri. Numai printr-un sacrificiu complet adus Operei, deconspira el mai târziu, „experiența individului se trezește […]
Într-un interviu acordat Radio România Muzical, Profesorul Mihai Zamfir, fost violonist în adolescență, se declara un fervent admirator al muzicii baroce. O acustică similară străbate și ultima sa operă de critică și istorie literară, „Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române”, carte-eveniment apărută la editura Polirom în 2017. În cel […]
venga baile, venga sidra y alante los asturianos ( folclor ) „Asturia rotește în jurul trecutului, asemeni inelelor copacilor săiˮ, îmi spun, alergând cu automobilul pe serpentinele falezei stâncoase. Izolată pe fâșia sa de coastă atlantică, regiunea lasă impresia unei enclave a celtismului de import, un fel de green, rainy […]
Herru Sanctiagu,/ Got Sanctiagu, / E ultreia, e suseia, / Deus, adiuvanos ( cântec de pelerinaj, sec. XII ) Cine ajunge să străbată astăzi vreun oraș important al cornișei iberice, este aproape imposibil să nu se întrebe asupra semnificației scoicilor aurii, pe care le întâlnește strălucind pe asfalt sau […]
Volumul „Știință și creațieˮ ( Humanitas, 1996 ), apărut în deschiderea „Trilogiei valorilorˮ, susține teza similitudinii între valorile științei și culturii, prin prisma dependenței comune la coordonatele stilului. Demersul blagian dezvăluie o fină rețea de analogii care se țes între producțiile culturale și cele științifice și alcătuiește, în pasul argumentației, […]
Focurile începuseră să adoarmă, azvârlind ultimele limbi roşiatice. Şi-au întins peste ele capetele învelite în cârpe ale ciomegelor şi au privit cum flăcările se preling de-a lungul lor, odată cu chemările păsărilor de noapte. Apoi s-au ridicat şi au început să coboare, despicând cu palmele pădurea udă de trestie, de […]
„opera mea este aici, în această Salamancă, în care am luptat și unde aș vrea să morˮ ( Miguel de Unamuno ) Vorbind despre Salamanca, trebuie să discutăm despre felurile de a fi ale luminii. Mai întâi, despre lumina asfințitului care îmbracă orașul, în serile de vară, în acrilul […]
