Epidemie și educație

Dacă fiecare carte constituie un organism viu, înzestrat cu  respirație, circulație și fiziologie proprii, sistemul nervos al volumului „Povestiri despre epidemii și vaccinuriˮ ( Alexandru Toma Pătrașcu, Ed. Humanitas, 2020 )este format dintr-un lanț argumentativ care susține funcția cunoașterii și a gândirii critice.

Lectorul este invitat pe o cărare a rostului, prin jungla tropicală a microbilor, bacteriilor și protozoarelor, printre eprubete și cutii de cultură. Subteran traseului narativ se aude, necontenit, șopotul încrederii în rațiunea științifică, care surmontează lipsuri și rezistențe și își croiește, implacabilă, drumul prin interstițiile vremii. Cu fiecare descoperire aparent aleatorie ( vaccinul antivariolic – Edward Jenner ),cu fiecare inovație pe sinusoida dialecticii concurențiale ( conflictul lui Elie Metchnikoff și Paul Ehrlich  în decorul războiului franco-prusac- 1870 )asistăm la maturarea spiritului științelor naturale, care-și produce, în jur, noosfera ( Teilhard de Chardin )din care iscă foloase practice și „efecte recurente în zone total diferite, îndepărtate ale cunoașteriiˮ. Discursul analitic al domnului Pătrașcu, încălzit prin resursele anecdoticului și ale confesiunii, ilustrează o contagioasă pasiune epistemică ( ex. medicul renascentist Girolamo Fracastoro, Louis Pasteur, inovatorul Leeuwenhoek din Delft )care continuă să salveze  vieți. Lucrarea nu rămâne, însă, o cronică a luptei cu virușii obținută prin schimbări de lentilă diacronic-biografiste. Rând pe rând, victoriile imunologiei sunt întrebuințate ca tot atâtea motive pentru susținerea „cauzei vaccinisteˮ contemporane. Cu  acribia omului de știință, Alexandru Toma Pătrașcu încearcă să izoleze „discursul anti-vaxxerˮ din mass-media, pentru a-l studia istoric, sociologic și a-i depista „cheiaˮ.

Printre premisele acestuia, el descoperă frică, dezinformare, „necunoașterea teoriei microbieneˮ, „ipoteze neverificate, preluate de prin presa popularăˮ. „Vaccinofobia conduce la crimăˮ, avertizează autorul și prin aceea că slăbește imunitatea de grup și ne supune pe toți „pericolului contaminăriiˮ.„Vaccinurile actuale sunt extrem de sigureˮ, nu încetează el să repete, sunt „mult mai atent controlateˮ, astăzi „beneficiem de experiențăˮ, de „sisteme de raportare a tuturor efectelor neplăcuteˮ. Principala metodă profilactică împotriva falsurilor și a propagandei o constituie, fără îndoială, „educația științifică adecvatăˮ și stimularea gândirii discriminative.  În contextul pandemiei COVID-19, reflexivitatea ne-ar putea ajuta să ne depășim anxietatea, să acționăm cu prudență și să fructificăm oportunități : am putea, spre pildă, să ne întoarcem atenția asupra bolilor recursive, poate chiar „să inițiem o revoluție în sănătateˮ. Unul dintre meritele acestei cărți optimiste este acela că trasează o linie subțire între imperativul categoric al educației și starea actuală de sănătate, construită, quod erat demonstrandum, de-a lungul veacurilor. „Căci o educație mai bună ne va ajuta nu doar să scăpăm de epidemii, ci și să avem o viață mai plinăˮ.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *