Dă -mi, Doamne, tot curajul Și liniștea de suflet Să mă supun Chemării Care-mi deschide-n față Drumul ajuns la capăt. De ce să-mi fie teamă? Doar nu e prima oară Când am să ies din mine, Lăsându-mă în urmă. Și totuși încă preget Să mă desprind ca fructul Care s-a […]
prin fr. sarabande, desemnează un dans popular spaniol și implicit muzica aferentă, din spaniolul zarabanda. Deloc surprinzător, atât coregrafic cât și sonor, sarabanda prezintă certă influență arabă, probându-și prin aceasta vechimea. Surprinzător însă, e menționată întâi în coloniile spaniole, în America Latină. Dominicanul Alonso Lopez, activ în Mexic, nota în […]
Jack Gilbert Caii în miezul nopții fără lună Inima noastră orbecăiește într-o pădure întunecată. Visul se zbate în cetatea necredinței. Dar există muzică în noi. Speranța este lăsată în urmă însă îngerul își reia zborul, iar noi suntem din nou purtați cu ea. Vara, în timp ce dormim […]
Locul meu nu-i aici. Orașul e-o boală de care nu pot scăpa – corpul în care mă-ndes nu admite variante de schimb. Orice aș mărturisi, ar fi lipsit de substanță: un singur gest și urmele noastre dispar, un val și tot ce-am zidit se-acoperă cu pulbere roșie. Am în minte […]
Ridicolul unor instituţii de Stat sau organizaţii civile este dat eminamente de realităţi. Într-o ţară sufocată de gunoaie de la malul mării până pe crestele munţilor, avem Gardă de mediu echipată cu automobile performante şi cu tăietori de frunze la câini, care n-ar strica să fie, măcar cu jumătate de […]
Am ciocănit în poartă Și mi-a deschis chiar vântul, Grădina părăsită A început să cânte Și când mi-am trecut mâna Prin ierburile-nalte, M-a-mbrățișat dogoarea Miresmelor trezite. Din așezarea veche Mai rămăsese scara Care în timp crescuse Albind până la ceruri. M-am așezat pe-o treaptă, Cu sufletul la gură Și-atunci m-a […]
reprezentând registrul cel mai de jos al vocii bărbătești, în expresia sa pură este o raritate; „vorbim” cel mai adesea de bas-baritoni, ceea ce nu e tocmai just. Un foarte tânăr bas (timișorean) afirma recent, conștient de statutul său, că rolurile bașilor sunt de regulă secundare, nicidecum principale, dar că […]
#minicronici #NoileDrumuriAleServituțiiNoastre Pe scurt spus, drumul de servitute e un drum privat pe care e îngăduită, în anumite condiții, trecerea publică. Titlul cărții este, în sine, o aluzie și o metaforă. După ce și-a dedicat ani de zile studierii comunismului și sistemelor politice totalitare, Thierry Wolton cercetează alte forme, mult […]
Bate și ți se va deschide, numai bate! În funcție de unghiul din care le privim, ne putem vedea viețile ca pe o listă tot mai lungă de datorii care se cer imperios achitate. Este o perspectivă care lasă puțin loc vreunei „bucurii de a trăi”, în afara aceleia resimțite […]
