În valuri
norii veneau să verse ploi restante
peste sute de kilometri pătrați de nimic
Pe aici,
locuit de nimeni,
drumul spre Americano,
cafeneaua lui Rick
Dintr-un adînc în care supraviețuiește,
lacom,
prezentul adună tot trecutul în el
Viori se rotesc aprinse în mine
într-o magică roată mă ‘nvîrt
pînă la starea de bine
și ‘n spatele pleoapelor rîd.
Comorile toate sînt luate de tine
Eu
aur în dreapta și ‘n stînga arunc
un cer de lumini
o rază de lună, o umbră de vînt
brațul meu te petrece
inel peste mijloc,
flămînd
În piept
trompete subțiri de alamă
țipă apocalipsa…
Și cînt
