MUSICA PURITAS DOMINICA (preferințele bizare… )

în vizualizarea  marilor opere, tot mai frecvente, provoacă fie mirarea melomanului, fie o excitare snoabă. Contrastul între latura muzicală și cea vizuală  e evident dar nu vocile sunt de criticat, ci imaginea. Fără vreo intenție discriminatorie…. Verdiana La Traviata a „căzut” la premiera venețiană, interpreta fiind cam obeză ( vocea era oarecum…), nicidecum ofticoasă, provocând râsul spectatorilor. Succesul imens a venit după revizuire, tot la Veneția. Fenomenul ridiculizat e tot mai frecvent în ultimii ani. Tra le victime preferate sunt Aida și Il Trovatore. Dar nici alții nu scapă. Radames supraponderal e adorat de cele două femei. Atunci când are dimensiuni firești, preferă o Aidă obeză în detrimentul unei Amneris admirabile. În Trubadurul,  Manrico e tot mai obez în comparație cu contele, probându-se că Leonora are posibile probleme oftalmice. Altfel spus pare că fiecare iubește bizar, însă nu din vina lui Verdi sau a libretistului ci, e probabil să fie la mijloc și ceva perversiune regizorală.  Să nu uităm că spectaculum  înseamnă ceea ce vezi, privești, nu doar ceea ce auzi. Vom urmări câteva exemple, preferabil cu ochii închiși dar urechile deschise căci Verdi rămâne VERDI. Și nu numai El.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *