Fervoarea istericoid exhibată cu care caută să ne intoxice cotidian o anume parte destul de mare a mediei audio-vizuale, pe unii cu succes, pe alții însă nu, probează fără dubiu o pervertire, sucire adică a celor mai elementare principii ale umanității ca și conviețuire desigur; căci, pentru a fi ceva […]
Sălciile din fața blocului meu au frunzele albastre. Iarba galbenă ca o lămâie este părul blond al naturii care se întinde netedă până dincolo de orizont. Eu stau singur în fața ferestrei și privesc… un spectacol multicolor halucinant. Numai eu singur mult prea singur mă mir de albastrul ceruleun al […]
Contextul ideologic În ultimul deceniu, România este bântuită periodic de patologia infantilă a războaielor culturale care domină societatea americană de mai mult de o jumătate de veac. Cel mai adesea ea este exportată aici de românii din diasporă. Unii o fac din convingere și din proprie inițiativă, dar de cele […]
Dintre toți anii noștri cu ghimpi în patru anotimpi, ce scoteau pe revelioane câteva milioane bune de petale, roșii la vale, galbene la deal și albe când încălecam pe un cal de trandafir putere în luna de miere, astăzi îl mai ții minte doar pe cel ce-a făcut aprindere de […]
Într-o duminică trecută, utilizând un semel dictum sau hapax cum îi ziceau grecii, afirmam că marea muzică e… omniacă (omnis, tot), adică poate exprima sublim totul. Chiar și stări precum nebunia; de regulă își pierd mințile îndrăgostiții, probând justețea afirmației lucrețiene amantes amentes, îndrăgostiți nebuni, smitiți. Printre primele dureroase dovezi […]
Mânată de furtună, Sunt sol și jucărie, Pe clocotirea sorții, Iar acest vânt năprasnic Ce îmi răstoarnă vrerea, M-ar nimici la urmă, De n-aș avea pe ceruri Aripi să mă învețe Cum să mă las în voia Curentului de aer Care-mi conduce calea. Dar dacă ce mă-mpinge Spre dincolo de […]
David Wagoner Un test fulger despre limbajul corporal Nu putem auzi ce-și spun, dar bărbatul acela ține o femeie în brațe. Tema voastră este să deduceți gândurile lor din gesturile pe care le fac. Între corpurile lor nu au lăsat niciun spațiu vizibil. S-ar putea numi o îmbrățișare strânsă, […]
Vântul dublează mineralele inimii. La Madisson Square Garden, Marilyne Monroe cânta Pentru John F. Kennedy. A explodat mercurul și s-a calmat impur. Era fragilă structura. Rochia a fost croită și cusută Direct pe trupul lui Marilyn. Corpul ei nu avea direcție. Cânta, izolată de suprafețe. Banii federali semănau a păcură. Toate cartierele erau luminate […]
O dată în plus, în volumul „Cînd plouă mă numesc altfelˮ (editura Baroque Books &Arts, 2021, îngrijit de Cristian Pătrășconiu, ilustrații de Octavian Mardale), Ioan T. Morar își deschide arcul reflexiv și reușește să transforme caligrafia emoțională a marilor teme într-un spectacol metafizic. Din decorul vesperal al savanei urbane, claustrate […]
Dialoguri și repere. Cu Mihai Zamfir.
