MUSICA PURITAS DOMINICA (sublimul muzical al nebuniei)

Într-o duminică trecută, utilizând un semel dictum sau hapax cum îi ziceau grecii, afirmam  că marea muzică e… omniacă (omnis, tot), adică poate exprima sublim totul. Chiar și stări precum nebunia; de regulă își pierd mințile îndrăgostiții, probând justețea afirmației lucrețiene amantes amentes, îndrăgostiți nebuni, smitiți. Printre primele dureroase dovezi o aflăm pe cea din Lucia di Lammermoor a lui Donizetti; în aceeași categorie se înscrie și sărmana Ofelia,  shakespeariană la origine, mai apoi devenită celebră aproape  precum Lucia, prin aria nebuniei, în opera Hamlet   a lui Ambroise  Thomas, cel controversat încă la vremea lui (sec.XIX), dacă e să-l credem pe Berlioz care afirma cu maliție totuși că există trei tipuri de opere: bune, proaste și cele ale lui Ambroise Thomas. Dar, deși pare mai greu de crezut, își pierd mințile și conducătorii ticăloși, tot „pe surse” shakespeariene, fiind cazul lui Macbeth în creația verdiană cu același titlu; precum englezul, nici Verdi nu îl iartă nici mintal nici fizic. În fine, dar nu chiar final, în viziunea regizorală a lui Kasper Holten dintr-un excelent film Don Giovanni turnat acum câțiva ani la Budapesta, cântat în engleză, afemeiatul personaj sfârșește nebun văzându-se în chipul comendatorului și comițând suicid. Deci: Lucia cu tot mai inegalabila Olga Peretyatko, Ofelia cu tulburător de sensibila Sabine Devieilhe, Macbeth cu Dimitris Tiliakos dar nu la Atena ci la Paris, Don Giovanni cu Christopher Maltmann la… Budapesta.

 

 

 

Pentru vizualizare și audiție ”Don Giovanni„ cu Christopher Maltmann la… Budapesta – filmul lui Kasper Holten, apasă AICI!

 

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *