Sălciile din fața bocului meu

Sălciile din fața
blocului meu
au frunzele albastre.
Iarba
galbenă ca o lămâie
este părul blond al naturii
care se întinde
netedă
până dincolo de orizont.
Eu
stau singur în fața ferestrei
și privesc…
un spectacol multicolor
halucinant.
Numai eu
singur
mult prea singur
mă mir
de albastrul ceruleun
al frunzelor
ce-mi lovezc
în adierea vântului
pervazul ferestrei.
Numai eu
cu privirea mea tulbure
stau
nemișcat ca o stalagmită
și mă uit în zare
printre miile de frunze
spre o lume
care se stinge încet
intr-un violet tulburător.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *