José Saramago, „De la statuie la piatră. Discursurile de la Stockholm”, (2)
Şi de câteva ori, în nopţile calde de vară, după masa de seară, bunicul mi a spus : „José, azi o să dormim amândoi sub smochin“. Mai erau încă alţi doi smochini, dar acela, tocmai pentru că era cel mai mare, cel mai bătrân, pentru că fusese dintotdeauna, era pentru […]








