Ştefan Cazimir, „Sabia și imperiul. Militari la cârma statului”, (4)
Există, de bună seamă, un moment în care insul hărăzit unui rol istoric aude chemarea destinului. În exact acelaşi moment se produce în el o scindare: omului de acţiune i se alătură un supraeu, responsabil cu supravegherea şi îndrumarea celuilalt, cu regia apariţiilor în public, cu dozarea cuvintelor şi a […]







