Am scris vorbele acestea acum aproape treizeci de ani, fără altă intenţie decât cea de a recon¬stitui şi a înregistra instantanee din viaţa oame¬nilor din care mă trag şi care mi au fost cel mai aproape, gândindu mă că nu va mai fi nevoie de alte explicaţii ca să se înţeleagă de unde vin şi din ce materiale s a alcătuit omul care am fost la început şi cel care încetul cu încetul am devenit. Dar până la urmă mă înşelam, biologia nu deter¬mină totul, iar în ce priveşte genetica, ar fi tre¬buit să meargă pe căi foarte misterioase ca să ajungă să dea un ocol atât de mare…
Arborelui meu genealogic (iertaţi mi vanitatea de a l denumi astfel, dat fiind că substanţa sevei lui este atât de subţire) nu i lipseau doar câteva dintre ramu¬rile acelea pe care timpul şi succesivele întâlniri petrecute de a lungul vieţii le fac să se desprindă încetul cu încetul de trunchi, ci îi mai lipsea şi cineva care să i ajute rădăcinile să pătrundă până la straturile subterane mai adânci, cineva care să îmbunătăţească consistenţa şi gustul fructe¬lor sale, cineva care să crească şi să i fortifice coroana ca să devină adăpost pentru păsările migra¬toare şi sprijin pentru cuiburi. Când îi pictam pe părinţii şi pe bunicii mei în culorile literaturii, transformându i din simpli oameni în carne şi oase, aşa cum fuseseră, în personaje care mi au construit viaţa din nou şi în alt fel, trasam, fără să mi dau seama, calea prin care personajele pe care aveam să le inventez, cele cu adevărat lite¬rare, urmau să fabrice şi să mi aducă materialele şi uneltele cu care, până la urmă, cu bune şi mai puţin bune, cu cât era de ajuns şi cât nu prisosea, cu ce era defect, dar şi cu ce era în exces, aveau să facă din mine omul în care mă recunosc astăzi : creatorul acestor personaje, dar, în acelaşi timp, creaţia lor. Într un fel, s ar putea spune chiar că am implantat literă cu literă, cuvânt cu cuvânt, pagină cu pagină, carte cu carte, în omul care eram personajele pe care le am creat. Cred că, fără ele, n aş fi omul care sunt astăzi, fără ele viaţa mea poate n ar fi ajuns decât o schiţă neclară, o promisiune ca atâtea altele, care n au reuşit să treacă de stadiul de promisiuni, exis¬tenţa cuiva care ar fi putut să fie şi până la urmă nu a ajuns să fie.
