Am învăţat să scriu, în aceşti ani din urmă, pe măsură ce am îngăduit privirii ce se trezea în mine să se despartă de lumea în care nu mă mai recunoşteam: cuvintele au capătat intensitate de lacrimă, iar literatura s-a arcuit peste noi, spre a deveni cerul ce se uneşte […]
Traducere și aparat critic de Smaranda Bratu Elian Cu o prefață de Paolo Orvieto „Creația lui Lorenzo de’ Medici, extrem de diversă, mergând de la cântece obscene de carnaval la imnuri religioase, de la satire suculente la poeme înalt filozofice, este imaginea vie a excepționalei varietăți a liricii Renașterii. Caracteristica […]
1. Înainte de orice și în registrul admirației: a trecut semnificativ mai mult de un deceniu de când Baroque Books and Arts scoate pe piață – cu o consecvență remarcabilă și în condiții tipografice de rang înalt – cărți / lucrări dedicate Imperiului Roman de Răsărit, lumii Bizanțului, liderilor și femeilor […]
„Intensa proză poetică a lui Han Kang aduce în prim-plan traume istorice și revelează fragilitatea vieții omenești.“ — Motivația juriului Nobel pentru Literatură, 2024 Cel mai recent roman semnat de Han Kang, un adevărat imn al prieteniei și un elogiu adus imaginației, dar mai ales un recurs zguduitor la persistența […]
Cartea (*) este un lung interviu luat lui Ioan Paul Popescu, un fost senator din anii ‘90, de Marius Dobrin, un scriitor craiovean deosebit de activ în cronica de teatru. Are și o postfață semnată de poetul Nicolae Coande. Întrebările sunt scurte, dar numeroase. Nu sar în ochi, nu ele […]
Horia Bernea s-a născut la București pe 14 Septembrie 1938 și a murit la Paris pe 4 decembrie 2000. Talentatul pictor român, fiul etnologului Ernest Bernea, considerat parte a mișcării Neo-Ortodoxe, a avut, în afara picturilor sale de o mare frumusețe, un rol important în perioada 1990 – 2000, când […]
Şi poate că toamna este o recapitulare a destinului, ca şi cum zilele ei nu ar fi decât harta ȋn care privirea poate citi semnele unui timp ce duce mai departe amintirile celor de demult, asemeni unei trene marine de unde tulburate şi tainice. Şi poate că toamna este oglinda […]
„Există o singură formă de deghizare, suţine Rafael, cea mai comodă, cu care să-i înşeli, dar să-i şi respecţi pe cei din jur: cea de-a te înfăţişa dinaintea lor cu o distorsiune. Cu un handicap. Ca şi cum ai avea un handicap. Nu e vorba de cel fizic, să sperăm, […]
poetul scriitorul de proză nu e niciodată singur personajele lui reale sau inventate îl înconjoară poetul însă e cel mai singur om din lume poezia lui e rugăciune când o șoptește chemare când o strigă durere când o gândește dor când o scrie spovedanie când o mărturisește cel mai singur […]
Şi poate că nu putem scrie despre fericire decât din clipa în care am părăsit domeniul de certitudine al luminii: seninătatea care ni se păruse eternă a devenit, graţie îndepărtării, un peisaj sepia ce se topeşte în pasta nostalgiei. Căci exilul în care păşim, o dată cu dorul şi cu […]
