acolo la cimitir se urcă-ntăcerea de gheață în șir indian pe-o scăriță subțire metalică un fel de tijă spiralată între cer și pământ a mai trecut un an e ziua morților cumpărăm coroane cu flori ușoare din plastic lumânări la un leu candele cu capac aurii din ceară eternă intrăm […]
„Am simţit că, dacă nu voi încerca să descriu tot ce văd, tot ce trăiesc, tot ce înţeleg (ceea ce nu puteam face decât în proză), realitatea care mă înconjoară îmi va intra fără să mă întrebe în poeme, cu amănuntele ei sordide, întâmplările ei promiscue, personajele ei duplicitare şi […]
Editura Polirom vine cu o ofertă impresionantă de literatură română la ediția din acest an a Tîrgului de Carte Gaudeamus, continuîndu-și astfel unul dintre cele mai importante demersuri editoriale: publicarea, difuzarea și promovarea scriitorilor români contemporani, direcție deschisă prin lansarea colecției „Ego. Proză” în anul 2004, continuată în 2007 cu […]
„La sfârşitul secolului al XVIII-lea, marele Goya a făcut optzeci de desene intitulate Caprichos, inspirate dintr-o corozivă critică morală şi socială; Leopardi a plasat însă forma «capriciului» într-o dimensiune metafizică, marcată de acele nuanţe melancolice din care îşi trage seva ironia sa. Micile opere morale, o cărticică destul de subţire […]
Formula care dă titlul acestui text nu îmi aparţine. Ea este extrasă din prima pătrime a unei cărţi delicate, mai precis, dintr-un mic eseu inserat acolo şi care poate fi contabilizat drept „artă poetică” sui generis a acestui proiect editorial. Citatul mai larg sună aşa: „…oricînd de paradoxal ar părea, […]
„M. Blecher a fixat ca pe fluturi coşmarele în slove: acul a înţepat numai viermele, dar aripile cu polen continuă să bată.“ (Sașa PANĂ) „Voi mai avea vreodată curajul să mă vait de ceva? Voi mai avea neruşinarea să am capricii, indispoziţii, enervări?… El trăieşte în intimitate cu moartea. Nu […]
– Uite, ai aici tot Cosașu pe care îl am acasă. Mie nu îmi mai trebuie. Tu mi l-ai cerut anul trecut, eu nu am vrut să mă despart de el, acum tu pleci departe pentru totdeuna poate, așa că ia-l. E al tău. Rămân blocat cu teancul de carți […]
Vlad Drăgoi nu pare a-și mai relua imaginarul violent-protestatar de la debut, din placheta Metode (2013), adică. Teribilismul, dacă mai există (concedem că un poet se maturizează sau măcar trece printr-un proces de schimbare, cu timpul), se manifestă cu diapazon, în Eschiva (Cartea Românească, 2015). Violența e aici doar mimată, […]
Imperiul Rus care intră în război la 1914 spre a se prăbuşi în revoluţie trei ani târziu le apărea contemporanilor săi ca o structură bizară: contrastul dintre arhaicitatea autocraţiei şi radicalismul inovator al artei ruse era doar una dintre imaginile ilustrând această tensiune ce se va dovedi fatală. După cum […]
Cum e cu „scriitorii la poliţişti”? E grav? Când povestești, nimic nu mai pare a fi grav. Știi prea bine: de la distanță toate se văd, parcă, mai limpede șimai estompate. Ba chiar mai colorate. Când poliția te trage „pe dreapta”, la modul real, problema se cam încâlcește, însă. Iar […]
