Deși-i așa târziu în noapte, Asinul, vitele din cuget Nu dorm, ci suflă cald în jurul Maicii pribege care-L naște Pe Dumnezeu în frigul urii. Poate afară n-ai pe nimeni, Dar înăuntru se strâng îngeri Și-n minte se aprinde Steaua Pe care niciun rău din lume N-are puterea să o […]
Trumpismul ca opțiune pentru închidere mai mare naționalā și o vitezā rezonabilā de evoluție a instituțiilor globale fārā pretenții de guvernare globalā e ceva benefic în competiția cu oportunismul globalist transformat în business pe seama unor idealuri generoase internaționale. Una e ca prin programe ca Fulbright sau ale Comisiei […]
Voi cei care-ați trecut cu bine De toate cumpenele vieții Și ați făcut din spulberare O libertate fără margini, Împărtășiți-ne și nouă, Celor rămași încă pe lume, Cum să ne apărăm de ura Care, mocnind în ascunzișuri, Ne-a cotropit acum cetatea. Mai e vreo cale de ieșire Din bezna care […]
Să te trezești copil sub fagi, Într-o poiană de demult, Să nu mai știi cum ai ajuns Și nici de unde ai plecat, Fiindcă-nainte și-napoi, Nu se mai face niciun drum; Să ai doar foșnetele-n jur, Sclipirea cerului prin crengi Și ondularea ierbii-n vânt; Să fii atunci și să nu […]
Cum e să fii-n afara ta Și să te vezi din depărtări, Ca pe un peisaj neclar De care încă ești legat? Cum e să treci fără contur Prin mări de gânduri ce cuprind Tot ce a fost și ce va fi, Plutind în duh ca pe un val? Nu […]
Să stai în beznă până începi să fii o rază, În miezul strălucirii să te îmbrace umbra, Tristețea să te umple de-o bucurie stinsă, Să te încânte golul, când îți jelești izbânda, Să sapi în deznădejde până dezgropi speranța, Să vezi in urâțenie coșmarul frumuseții, Blândețea liniștirii să facă să […]
Poemul scris se șterge-n timp, Apoi și numele se stinge, Dar eu revin, când tu te uiți La norii care umplu cerul Cu amintiri din alte vieți. Chiar dacă n-ai cum mă cunoaște, Vântul și ploaia îți aduc Atâtea murmure prin care Auzi ceva numai al meu. N-ai cum să […]
Cum stau și cum mă tângui că e toamnă, Copacul de la geam se întristează Și-ncepe să se scuture de păsări, Umplând cu pene stinse înserarea. Mă uit cum se topește-ncet lumina, Cum sunetele-n stoluri se destramă Și golul ca o haină mă-nvelește, Dar dincolo de nimeni e un înger…
În dup-amiezile de toamnă, Bunica mea pleca de-acasă Și cobora trotuaru-n pantă, Până se apropia de stație. Acolo se suia-n tramvaiul Care ducea până la margini. Se așeza pe-un loc la geamul Pe care se uita, tăcută, La străzile în perindare, La pomi, la așezări de-o clipă, La trecătorii fără […]
S-au împlinit pe 3 octombrie, anul acesta, 45 de ani de la moartea distinsului filozof, poet şi critic de artã Ştefan Neniţescu. Mare parte din prodigioasa lui operã a rãmas necunoscutã, singurele cãrţi apãrute în timpul vieţii sale fiind câteva volume de poeme: Denii, Ed. Sfetea, 1918, Vraja, Ed. Colecţia […]
