Crăciun

Deși-i așa târziu în noapte,
Asinul, vitele din cuget
Nu dorm, ci suflă cald în jurul
Maicii pribege care-L naște
Pe Dumnezeu în frigul urii.
Poate afară n-ai pe nimeni,
Dar înăuntru se strâng îngeri
Și-n minte se aprinde Steaua
Pe care niciun rău din lume
N-are puterea să o stingă.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *