Suntem aici

Suntem aici, încă suntem,
Torțele noastre nu s-au stins,
Deși intrăm în asfințit.

Gustul cumplit de la-nceput
Al celui mai amar surghiun
Nu-l mai simțim, parcă s-a dus,
Ori poate ne-am obișnuit.

Când am fost scoși din închisori,
Credeam că ne-am eliberat,
Doar fiindc-afară, ca-ntr-un țarc,
Puteam să ne mișcăm mai mult.

Unii din noi au evadat
În larg, pentru că au murit,
Iar noi cei care am rămas
Ne-am răsfirat într-un prezent
Ce ne părea încăpător,
Până când lațul iar s-a strâns,
De n-avem loc nici îndărăt,
Nici inainte, să pășim,
Însă acum suntem bătrâni
Și poate nu vom apuca
Deschiderea ce ni s-a-nchis…

Un comentariu

  1. Până în ultima clipă îmi voi păstra sufletul luminos, crezând în deschiderea care este larg deschisă și în lumina care va lumina totdeauna întunericul .

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *