Dac-ai intra

Te-aștept în tinda versurilor albe
Să îți arăt cum crește pâlpâirea
Cuvintelor prin care Dumnezeu
Începe să adie fără veste.

Deși aici nimic nu e al meu,
Căci slovele sunt toate-mprumutate,
Dac-ai intra-n poem să te așezi,
Flămând, la masa încropită cu sfială
Din rime și din ritmuri felurite,
Și-apoi te-ai ridica îndestulat,
M-aș face o chilie fără ziduri
Să-ți fiu, oriunde mergi, de adăpost,
Să-ți țin, în pribegie, de lumină

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *