Când eşti chiar stresat că nu mai ai timp, e clar că mintea nu mai primeşte. Orice ai face, Cola sau cafea, mai mult te stresezi. Nu mai încape. Nu doar pentru că e mult, dar mai ales pentru că totul trebuie să intre repede, ceea ce e un lucru […]
Cărtărescu, în Frumoasele străine, despre sistemul nostru de învăţământ, despre penibilul unora dintre activităţile derulate la cercurile metodice şi despre inspectori aroganţi şi semidocţi (deşi databilă, perspectiva îmi pare atemporală): Nimic nu era destul de sforăitor, de ridicol, de penibil ca să nu poată fi susţinut la cercul metodic (…). […]
1.”Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente; o dată este patria de […]
Balcoanele! În câte ipostaze ni se prezintă şi cât de rar ne gândim la prezenţa lor permanentă în viaţa noastră! Prelungiri în exterior ale clădirilor, ele sunt locuri în care oamenii pot fi recunoscuţi, conform statutului social, în toate ipostazele. Balcoanele regale sunt cele mai nobile şi, ceva mai jos […]
1. despre diete, cu umor: 2.despre şoferul Suzanei Gâdea: 3.România – 3 tipuri de discurs: 4.despre o parabolă ZEN:
un excavator și niște oameni sapă o groapă din groapă se ridică o casă în casă intră niște oameni care își duc acolo viaţa până când sunt conduşi la o groapă săpată de un excavator sau de niște oameni care apoi intră într-o casă și își duc acolo viața
Motto “Mais ou sont les neiges d’antan” Francois Villon Zăpezile – nu alea de pe Kilimanjaro că ele îi aparţin exclusiv lui Hemingway – zăpezile ca atare, fără metafore, simplă depunere, incomodă depunere, aspectuoasă altfel, dar greu de suportat, incomodă fie şi numai pentru că include frig, cer coborât […]
Sunt sensibil la sfârşiturile de an pentru că am prin anii 95-98 am crezut că sfârşitul lumii chiar va veni la trecerea dintre anul 1999 şi 2000, eram convins de asta mai mult decât de restul lucrurilor care totuşi păreau mai credibile decât sfârşitul lumii. De fapt, alţii mă convinseseră […]
1.„Toţi scriitorii care au vorbit despre închisoare fără să fi trecut prin ea s-au simţit obligaţi să-şi arate simpatia faţă de deţinuţi şi să blesteme închisoarea. Eu am stat acolo mult timp, acolo mi-am făurit sufletul şi pot spune fără ocol: Binecuvântată fii, închisoare…, binecuvântat fie rolul pe care l-ai […]
În urmă cu mulți ani, ai mei obișnuiau să mă ducă în ajun de Crăciun la cimitir, la cei doi bunici. Din pricina zăpezii, locul era foarte astrucat și liniștit; numai de Paște, moartea părea o evidență. Îmi amintesc că sunt mulți ani de atunci, pentru că e natura unei […]
