Noiembrie, cu Euridice
De neatins îmi eşti… Cum stai pe gânduri, Te-asemeni unui vas Pe care marea L-a-ndepãrtat de port, Pe nesimţite. Liberi suntem acum Unul de altul, Neintinaţi în duh De nostalgie. Ca azi n-am fost nicicând Aşa de limpezi… Atunci de ce-mi întorc Privirea-n urmã?








