De veghe
Eu nu puteam încă muri, Neîndurîndu-mă să-i las Pradă uitării pe ai mei. Aveam să-i scriu, să-i povestesc Și să-i aprind ca lumânări În mințile de mai târziu. Tot stând de veghe și arzând, N-am mai știut, după un timp, Cine pe cine lumina.
Eu nu puteam încă muri, Neîndurîndu-mă să-i las Pradă uitării pe ai mei. Aveam să-i scriu, să-i povestesc Și să-i aprind ca lumânări În mințile de mai târziu. Tot stând de veghe și arzând, N-am mai știut, după un timp, Cine pe cine lumina.
Dorothea Grossman Am știut că ceva nu e în regulă Am știut că ceva nu e în regulă în ziua în care am încercat să prind o rază mică de soare și ea mi-a alunecat printre degete, nedorind să prindă contur. Restul a rămas așa cum era — […]
5 noiembrie [1942, Bucureşti] Nelli drag, Seara acestei zile – una între atâtea altele – a fost poate cea mai emoţionantă din viaţa mea. De ce? Era nouă vestea că ne iubeam? Era nouă privirea cu care ne mângâiam? Era nouă sărutarea care ne unea tinereţea, într-o regăsire supremă? Nu. […]
Ce bine că sunt vie Și simt încă parfumul Veșted-amar al toamnei, Că pot trezi cu pașii, În frunzele ce sună, Vârtejuri de lumină… E-așa o unduire În noaptea care vine Cu șopotirea ploii, Că numai ascultând-o, Mă frîng de bucurie.
Emily Dickinson Speranță „Speranța” este un lucru acoperit cu pene Adânc în inima mult încercată Ce fredonează o melodie fără cuvinte Fără să se-oprească vreodată Ce dulce- i glasul în vremurile grele Și cât de-ngrozitoare ororile furtunii Micuța ‘naripată să poată s-o alunge Cea care-a fost atât de […]
Există o editură care se încăpățânează să-mi trimită colete prin Cargus sau alte firme de curierat. Cred că dintre toate pachetele expediate am reușit să primesc, de-a lungul anilor, unul singur. Scenariul se repetă cu variațiuni nesemnificative. Dimineața la 8, pe telefonul mobil sosește un mesaj cu ton triumfător: „Azi […]
Mă tot întrebi dacă ce-ți spun S-a întâmplat în realitate, Numai că, vezi tu, adevărul E împletit în vis și veghe, În așteptare și răspuns. El a venit atunci spre mine Și după mers L-am cunoscut, Deși nicicînd nu-L întâlnisem. Am mers alături prin deșert Și îmi era atât de […]
Frank Bidart Autoportret, 1969 E încă tânăr—; treizeci de ani, dar arată mai tânăr… sau nu? . . . în seara asta, întorcându-se înspre oglindă, în privire și în obraji și-a văzut mama, – buhăit; furios; nedumerit . . . În multe dintre nopțile când se privește acolo, se […]
Pornind de la același Caragiale, constatăm că în continuare se vorbește (tot mai) mult și tot mai pe lângă; în asemenea măsură încât consecința e că am ajuns în atenția mapamondului. Regretabil, însă nu prin ceva pozitiv, ci prin pozitivare virusată mortal. Și nu e de mirare de vreme ce […]
Aceste versuri migratoare Se-adună-n stoluri pe hârtie, Gata să plece, să-și ia zborul, Cînd cineva cu dor de ducă Le va citi, le va da drumul. Dar dacă nimeni n-o să vină Să le străbată cu privirea, Vor împietri între coperte. Mai bine pun afară cartea Și-o las deschisă printre […]