Fiecare om îşi alcătuieşte de‑a lungul vieţii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mâna aceea de oameni – ei nu pot fi mulţi – pe care i‑a preluat în el şi pe care i‑a iubit fără rest, fără umbră, şi împotriva cărora spiritul lui […]

Și-acum te-aș mai aștepta cu un chec viu în portbagaj, în față la CEC, să-mi strigi, în loc de „Calc-o!”, intrând grăbită, „Falco!”, și, cu ultimele depuneri ale tale, de rochii, pe umeri, să gonesc spre Dalles ca asemănarea lui Thales la vernisajul de hărți de vizită-n sfârșitul primei părți. 

De curând mi-am adus aminte de o mai veche deplasare de serviciu din Toronto la Montreal, orașul francofon cu mentalitate latină pe care-l iubesc la nebunie. Și, ca să am timp să colind prin librării, deși aveam ședința programată în timpul săptămânii, am venit din week-end și am dormit la […]

În viaţa fiecărui om există ceva care cade „sub pecetea tainei“. Există zone în fiinţa ta pe care nici măcar tu nu trebuie să le atingi şi pe care, dacă nu le poţi trece cu vederea, trebuie să le vizitezi pe furiş şi să uiţi de îndată că ai făcut‑o. […]

Augustin se mărturiseşte „în faţa lui Dumnezeu“ (coram Deo) şi, în felul acesta, priveşte înlăuntrul său asistat de o altă privire, dacă nu învăluit în întregime în ea. Mai mult, cel în faţa căruia vorbeşte îi lasă iluzia nu numai că este, ci şi că ştie totul despre el, că […]

Vieţile noastre, în singurătatea lor, pot fi asemănate, pentru a folosi o vorbă a lui Platon, cu o „panglică de măsurat fără semne pe ea“. Am o viaţă. Iată, iau părţi din ea şi, povestindu‑le, le pun în vitrină. Scoţându‑le în lume, pun semne pe panglica vieţii mele. O fac […]

Vieţile noastre, în singurătatea lor, pot fi asemănate, pentru a folosi o vorbă a lui Platon, cu o „panglică de măsurat fără semne pe ea“. Am o viaţă. Iată, iau părţi din ea şi, povestindu-le, le pun în vitrină. Scoţându-le în lume, pun semne pe panglica vieţii mele. O fac […]

După un congres caragialesc (cu trimiteri la capodopera geniului din Haimanale; vezi materialul trecut), atmosfera de parastas a fost confirmată nu mult după. Printr-o procedură firească într-o democrație, corbul care a scos ochii …corbului din același cuib, exoculatus est cum ar fi zis creatorii istorici ai senatului, adică dusă i-a […]

„Chemarea conștiinței“ e cea mai spectaculoasă răsucire care s-a petrecut în istoria lumii. Până la noi, oamenii, nici o vietate nu a stat de vorbă cu ea însăși. Nici una nu a înfăptuit această chemare tautologică, nu s-a strigat pe sine și nu a intrat în circularitatea interpelării. Nici una […]