O poezie a rezonanţelor: „Conversaţia sângelui nostru” de Bruce Weigl

Poeta Liliana Ursu ne-a dãruit la începutul verii o antologie din poemele scriitorului american Bruce Weigl, unul dintre invitaţii de onoare ai Festivalului Internaţional de Poezie organizat de Uniunea Scriitorilor la Bucureşti anul acesta. Selecţia şi tãlmãcirea în româneşte a textelor, reunite sub titlul Conversaţia sângelui nostru, sunt cât se poate de bine-venite, familiarizând publicul român cu universul liric al unui foarte talentat şi apreciat artist, distins profesor universitar, autor al unui numãr de peste 25 de volume de poezie, memorii, criticã literarã şi traduceri.

Cartea, apãrutã la Editura Tracus Arte, are avantajul unei ediţii bilingve, astfel încât cititorul poate aprecia atât calitatea textului original cât şi incontestabilele merite ale inspiratei traduceri realizate de Liliana Ursu. Încã de la primele pagini, suntem invitaţi şã pãtrundem într-un spaţiu poetic plin de reverberaţii şi ecouri venite din tentativele scriitorului de a se autodefini.
Nãscut în Ohio, în 1949, Bruce Weigl provine dintr-o familie de imigranţi sârbi şi maghiari, autoportretul sãu închegându-se treptat din conversaţia vocilor diverse care îi compun personalitatea. Atracţia pentru muzicã, acuitatea auditivã, exacerbarea percepţiei vizuale, precum şi certitudinea unei permanente ocrotiri divine converg armonios în definirea unui suflet iubit şi iubitor care face din creaţia sa un dar oferit lumii. Cu toate acestea, poezia lui Bruce Weigl e departe de a fi una seninã. Experienţa traumatizantã a rãzboiului din Vietnam, la care a participat în tinereţe, se adaugã amintirilor, umbrindu-i continuu limpezimea percepţiei, iar locurile natale intrã adesea în rezonanţã cu ţinuturile strãine unde Bruce Weigl s-a confruntat cu moartea şi a fost martorul unor atrocitãţi pe care nu le-a putut niciodatã uita. Remarcabilã este forţa cu care artistul îşi stãpâneşte deznãdejdea ori spaimele, lãsându-ne din când în când sã îi întrezãrim pentru o secundã ameţitoarele adâncimi.

Poezia lui este emoţionant evocatoare, artistul excelând atât în alcãtuirea unor portrete impresionante: bunicul şi bunica, tatãl şi mama, soţia sa vietnamezã, dar şi Françoise, apariţia de o clipã din hotelul de pe Trung Hung Do sau chipurile fugare dintr-o searã de Crãciun în Hanoi, cât şi în compunerea de mare sugestivitate a unor peisaje exotice precum lacul din Nguyen Du, Bien Hoa, satul Chung Luong, în lumina asfinţitului. Adesea, cu rafinamentul concis al unui autor de haiku, poetul schiţeazã soarta “fratelui-Cioarã”, compune imaginea unui iepure ucis ori cea a unor peşti prinşi din lac de un copil. Cãpşunile, frunzele, crinii târzii de toamnã sunt în lirica lui Bruce Weigl aidoma “madelainelor“ lui Proust, declanşând la atingere şuvoiul amintirii şi a “drumului prin creier”.

Frumuseţea tãlmãcirilor realizate de Liliana Ursu se datoreazã în primul rând faptului cã cei doi poeţi au afinitãţi lirice esenţiale, astfel încât, dificultãţile de pe parcursul transpunerii sunt învinse de naturaleţea cu care traducãtoarea îşi gãseşte propiile oglindiri în textul strãin, reuşind sã-i confere autenticitatea în limba românã. În al doilea rând, prezenta carte este, ca şi precedenta antologie şi traducere din poeziile lui Tess Gallager Pulberea de aur a teilor , dovada deplinã a prieteniei Lilianei Ursu cu aceşti distinşi poeţi americani pe care îi dãruieşte cu bucurie spre lecturã publicului de la noi.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *