Articles by: Mădălin Irinel Niculeasa

Vremea libertăţilor ce se elimină reciproc sau despre Tirania Libertăţii absolute în dauna Democraţiei Libertăţilor

Vremea libertăţilor ce se elimină reciproc sau despre Tirania Libertăţii absolute în dauna Democraţiei Libertăţilor

Ce face din Suflet Minte (Origen) sau despre Păcatele de stânga şi cele de Dreapta (Steinhardt) ca modalitate de aplicare a Dreptului prin coroborare și nu prin ierarhizare Trăim vremuri în care supremaţia ideatică, inclusiv în termeni juridici este dată de o alegere şi nu de o coroborare. Trebuie să […]

Și dacă nu suntem atât de laici pe cât ne credem și aceasta nu din cauza/datorită… Religiei

Și dacă nu suntem atât de laici pe cât ne credem și aceasta nu din cauza/datorită… Religiei

Laicitatea noastră de toate zilele. Natura laică a societății în care trăim, caracterul secular al vremurilor contemporane au fost opuse illo tempore doar în relația cu Religia/Biserica. Multă vreme ne-am luptat ca Statul să fie diferit de Biserică și/sau Religie (fiecare cum preferă), ca autoritatea statului asupra cetățenilor să nu […]

De la Kissinger la Huntington trecând prin Fukuyama sau despre formele (nestatale) Autoritarismului contemporan

De la Kissinger la Huntington trecând prin Fukuyama sau despre formele (nestatale) Autoritarismului contemporan

De la „noi și ei” la „sfârșitul istoriei” și „conflictul civilizațiilor”. Transformarea realității factuale în concepte este atât definiția gândirii dar și modalitatea prin care creierul/mintea/inteligența (BrainMind vorba neuroștiinței) înțelege lumea înconjurătoare. Un astfel de demers cognitivo-intelectual a fost realizat illo tempore și în ceea ce privește înțelegerea evoluției lumii […]

Nu doar Statul trebuie întărit

Nu doar Statul trebuie întărit

Nu doar Statul trebuie întărit ci și Societatea civilă întrucât între Toți și Fiecare este o diferență semnificativă după cum Disciplina nu se confundă cu Educația De când are Stat, preocuparea constantă a României a fost mereu aceea de a-și fundamenta respectiv întări Statul. A făcut lucrul acesta Cuza, la […]

Între omul (lor) nou și omul (nostru) recent – puține diferențe

Între omul (lor) nou și omul (nostru) recent – puține diferențe

Punerea problemei. Este din ce în ce mai evident că de ceva vreme funcționăm după dihotomia ei și noiîntr-un mod foarte profund în condițiile în care fiecare din cele două părți implicate încearcă să se deosebească de cealaltă parte, făcând ceva în acest sens. Lucrul acesta se vede în toate […]

Distilarea ca formă de educație sau de culturalizare…

Distilarea ca formă de educație sau de culturalizare…

Hegel i-a zis teză, sinteză si antiteză. Alfred N. Whitehead a numit-o romantism, precizie si principialitate. R. Dawkins deosebește comportamentul genetic de cel cultural, fără să fi deslușit, este adevărat, care pe care se influențează în mod covârșitor: comportamentul genetic pe cel cultural, sau cel din urmă pe cel dintâi. […]

Creștini din naștere și nu din convingere

Creștini din naștere și nu din convingere

În ciuda aparențelor, creștinismul nu este un dat după cum nu este o lucrare definitivă, ci din contră este o formă de spiritualitate ce se educă pe tot parcursul vieții, asemenea educației laice. M-am născut creștin dar am devenit și mai creștin pe măsură ce am înțeles creștinismul pe calea […]

Criteriul ultimului resort în definirea unei democrații

Criteriul ultimului resort în definirea unei democrații

… sau de ce cred că am eșuat ca democrație și societate Definirea democrației este o activitate nu totdeauna ușoară aceasta ținând cont și de perspectivele de abordare a problemei. Dacă ne uităm politic definim democrația ca fiind modalitatea de funcționare a statului (separația puterilor, alegeri libere, drept de vot, […]

Centenarul timpului pierdut sau Centenarul confortului nedătător de virtuți, valori și principii.

Centenarul timpului pierdut sau Centenarul confortului nedătător de virtuți, valori și principii.

Centenarul timpului pierdut se poate numi ultimul secol, după cum în căutarea timpului pierdut ar trebui să fie următoarea 100 de ani. Dostoievski prin Legenda Marelui Inchizitor din Frații Karamazov așază creștinismul sub semnul virtuții, valorilor și principiilor și nu al confortului sau al comodității imediate. Istoria creștinismului este în acest sens, în […]

Iconoclaști și iconoduli; despre vremea instituțiilor autonome sau despre pozitivismul exacerbat

Iconoclaști și iconoduli; despre vremea instituțiilor autonome sau despre pozitivismul exacerbat

Punerea problemei În perioada Imperiului Bizantin a existat o bună perioadă de timp în care Biserica nu era decisă dacă icoanele sunt parte a credinței creștine. Cei care spuneau că icoanele nu sunt în firea creștinismului se numeau iconoclaști, iar cei care găseau aceste obiecte ca fiind elemente ale credinței […]