MUSICA PURITAS DOMINICA (romanii… )

ocupă  – deloc întâmplător – un loc aparte în marea operă, prin personalități care au generat măreție, grandoare, fiindu-le închinată o muzică pe măsura lumii pe care au creat-o. Mozart, bun cunoscător (Leopold își îndemna fiul să mai învețe corect și germană nu doar latină) îi dedică la începuturi opera Ascanio in Alba fiului lui Aeneas întemeietorul.  În Lucio Silla, îl prezintă pe controversatul lider roman într-o viziune dacă nu chiar admirativă, totuși umană. Dar adevărata măreție imperială a Romei o transmite muzica din Clemenza di Tito deja prin uvertură. Admiratori sunt însă înainte de Amadeus, în mod firesc italienii. Reascultăm finalul din Incoronazione di Poppea   a lui Monteverdi, cu un Nero sensibil, sincer iubitor și cu totul altfel decât în propaganda „analiștilor” păgâni sau creștini. Pergolesi  îl prezintă pe Hadrianus, primul împărat turist, ajuns tocmai în Siria; deci Adriano in Siria. În fine, iarăși Nero în opera cu același titlu a lui Boito și în cea a lui Mascagni receptată stupid în epocă, adică politic. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *