În acest text sugerez câteva măsuri de control al efectelor negative ale subculturii ortodoxiste în România, care pot îmbunătății și climatul de lucru din educația superioară și cercetare.
1.Delegitimarea cuplajului direct al vocabularului științific cu cel teologic. Exponentul cel mai vizibil la noi a fost Nicolae Paulescu și există un cult al lui în subcultura ortodoxistă. Paulescu a fost marginalizat mainstream pentru antisemitism, dar mecanismul prin care a susținut științific antisemitismul e inserția directă a intereselor religioase și derivate din ele în teoriile științifice. Acest mod de interpretare direct religioasă, spirituală, a teoriilor științifice continuă să fie practicat în toate facultățile de teologie din România cu preocupări legate de ștință în sensul unei isihizări a științei, sau opus acestui demers în sensul unei demonizări a științei. Delegitimarea se poate face prin apelulul la cunoștințe de filosofia științei care duc la un realism modest al termenilor științifici. Realismul modest e direct corelat și cu progresul științei, comunitățile științifice care îl acceptă fiind mult mai creative. Realismul tare popularizat greșit de oamenii de știință din interese psihologice și economice de nișă împinge credincioșii fie în acomodări de tipul Paulescu, fie în demonizarea științei. Un alt avantaj al decuplării ar fi că interesul pentru minuni de scară mare ar fi mult mai mic, inclusiv dezvoltarea unor identități ortodoxe supralicitate în ortodoxism prin Sfânta lumină, etc, pentru că ar exista o zonă respirabilă de minuni posibil de acceptat fără shaming public în zona de zi cu zi. Realismul modest lasă spațiu de încălcări ale regularităților ștințifice fără scandal, minunile de zi cu zi sunt ușor de interpretat ca aspecte încă nelămurite de știință de cine nu crede.
2 Reducerea imixtiunii serviciilor de informații în organizațiile religioase. Abundența de informații la nivelul decidenților religioși în absența smereniei și a unui nivel duhovnicesc personal înalt e disfuncțională. Cine deține mai multe informațiii lumești decât poate duce duhovnicește se încadrează în mod general în categoria interlop, adică „persoană care intră într-un grup sau o activitate în mod fraudulos”. Activitatea este de a ști viața altora, frauda constă în felul cum ai obținut această falsă cunoaștere, fără nicio legitimitate bisericească. E un echivalent intern Bisericii al fraudelor academice. Este evident public că tot ce suntem capabili să facem cu aceste informații e ce poate face statul în general cu informațiile, nimic în plus. Aceasta duce la perceperea în subcultura ortodoxistă a unei nedreptăți, la instalarea unei mentalități paranoice, conflictuale și la stabilizarea ei. Dacă industria informării cu toate privilegiile ei ar fi ajustată în dimensiune și ar focaliza pe teme relevante (antitero, obiective strategice de siguranță națională) ar fi și în beneficiul sistemului de educație superioară și cercetare, a cărui funcționare e și ea afectată prin decuplarea meritului de responsabilități de coordonare și chiar management, prin ineficiența alocării resurselor.
3.Accelerarea trecerii la o democrație de substanță, fără cvasi-monopol politic și la o circulație a elitelor . Ortodoxismul este antidemocratic pentru că oamenii care îl susțin percep că democrația este un pretext pentru a păstra la putere niște persoane care sunt acolo fără legitimitate reală, prin jocuri și fraude, spre deosebire de modelul simfonic în care cel puțin se încerca o legitimare spirituală. Cu cât Biserica va legitima spiritual valorile democrației reale și nu va mai colabora cu conducătorii fals legitim pe fond, legitimi numai procedural prin alegeri controlate, cu atât miza politică a ortodoxismului se va dilua. Un sistem democratic mai funcțional va fi benefic imediat în multe alte zone de interes public, în particular în educația superioară și cercetare, prin prioritizări de alocări de resurse în conformitate cu interesul public real, transparență, responsabilitate a guvernanților pentru actul de guvernare în fața cetățenilor.
Cele de mai sus sunt un model analitic indus din observații concrete, nu bazat pe un cadru teoretic general. Între liniile de mai sus există relații, intercondiționări. Cu cât insistăm mai mult din interes de nișă pe status quo, cu atât costurile vor fi externalizate către grupuri sociale defavorizate și vor crește antagonismele sociale dincolo de ce poate fi controlat prin campanii ieftine de comunicate și reacții coordonate în presă.
În absența aplicării lor vom coexista pe termen nedefinit cu ortodoxismul. Cum e puțin probabil că vor fi aplicate rapid și explicit, e important cel puțin să acceptăm responsablitatea indirectă a noastră în funcționarea ortodoxismului. Ortodoxismul este o oglindă a modului nostru de gândire și de viață.
