[…] Când vorbeam aşa cu el, îi strălucea faţa de un surâs blând, dar de superioritate; se purta cu mine ca un înţelept şi ca un tată şi se bucura de prezenţa mea, dojenindu-mă ca pe un copil, pentru că eu, după părerea lui, nu cunoscusem niciodată părţile întunecate ale […]
![Elena Văcărescu : [Eminescu la palat]](https://www.lapunkt.ro/wp-content/uploads/2013/11/bizar-35-216x160.jpg)
[…] Prin mijlocirea lui Maiorescu, se pare, Carmen Sylva a făcut cunoştinţa celui mai mare şi mai nefericit dintre poeţii noştri. Într-o zi, cu toate împotrivirile acestuia, care era un însingurat aflat sub stăpânirea tulburătoarelor muzici interioare, Maiorescu a reuşit să i-l aducă. Regina mi-a descris nu o dată acea […]
Succesul însă cel mare pe care l-a avut grupul al cărui preşedinte era dl. Nicu Gane a fost cu ocazia cetirei faimoasei nuvele a lui Eminescu, Sărmanul Dionis. Această nuvelă a întrecut ca elucubraţie filosofică tot ce se produsese până atunci la „Junimea”. Şi dacă ea nu ar fi limba, […]
Când m-am dus în seara aceea la dl. Maiorescu unde era „Junimea”, deja la orele 8 şi jumătate biroul era plin. Pe lângă membrii obicinuiţi ai „Junimei”, mai veniseră şi membrii care numai rar, din când în când, se arătau la şedinţele „Junimei”. Aşa, printre aceşti membri, era răposatul Ciupercescu, […]
.La fiecare banchet de aniversară a înfiinţărei societăţei „Junimea”, domnul Iacob Negruzzi avea specialitatea ca să stabilească în mod exact data întemeierei „Junimei” şi totuşi curs de vreo 14 ani nu a reuşit complect să o stabilească! De ce? Fiindcă îndată ce oratorul – bineînţeles într-un discurs umoristic – determina […]
De la începutul apariţiei Convorbirilor, fusesem un cititor asiduu. Eram în clasa a şaptea şi, prin urmare, în stare ca să judec lucrurile. Întâiul număr al Convorbirilor începuse cu un studiu critic al d-lui Maiorescu: Despre poezia română. Criteriile pe care dl. Maiorescu le dedea acolo, după care erau să […]
Tot ce pot spune e că am scris paginile care urmează fără patimă şi fără ranchiună, din simpla nevoie de a înţelege geneza şi fiziologia unei ticăloşii istorice. Dar poate, mai ales, din dorinţa de a ţine trează uimirea în faţa miracolului răului care însoţeşte natura umană. *** Şi acum […]
Mi-am imaginat mâinile maiorului de Securitate Ioan Pătrulescu, „ofiţerul de caz”, omul care, după cum rezulta din Dosar, orchestra din partea Securităţii „urmărirea informativă” a lui Noica şi a mea, completând filele, numerotându-le, îndosariindu-le, trecând în revistă periodic rezultatul din ce în ce mai impozant al muncii lui. Într-adevăr, ce […]
Aşa se face, dragul meu turnător, că din clipa în care stau să mă-ntorc în ţară, după bursa mea germană din 1971, zeci de „lucrători” din Departamentul Securităţii Statului au fost mobilizaţi pentru o supraveghere care, cu intensităţi diferite, şi revărsându-se apoi în alte dosare (cel al lui Noica în […]
La rândul lui, Imre Toth mi-a vorbit odată despre deosebirea dintre meseria de turnător în Est şi în Vest. Imre susţinea că, în Occident, a fi informator este o chestiune de vocaţie, iar informatorul este un profesionist, plătit ca atare de poliţie, prin contract, pentru serviciile pe care le face. […]
