Am primit de la Claudiu Komartin un apel. Ţelul lui este de a mobiliza spijinul public în sustinerea revistei “ Poesis international”. În vremuri ca acestea, solidaritatea intelectuală este unica alternativă. Publicare acestui text este un semn în această direcţie. La mai bine de opt luni de la apariţia ultimului […]
Eram în multe privinţe foarte deosebiţi unul de altul şi am fost, cu toate aceste, buni, în mai multe rânduri chiar nedespărţiţi prieteni; de aceea mi-a fost totdeauna greu să vorbesc despre dânsul, căci nu puteam s-o fac aceasta fără ca să vorbesc şi despre mine însumi. Am tăcut chiar […]
Eminescu, cât timp a petrecut în Viena, arăta de regulă foarte bine şi era deplin de sănătos. Prin peliţa curată a feţei sale străbătea o rumeneală sănătoasă, iar ochii săi negri, nu mari, dar pururea vii, te priveau dulce în faţă şi se închideau pe jumătate când Eminescu râdea. Şi […]
[…] Când vorbeam aşa cu el, îi strălucea faţa de un surâs blând, dar de superioritate; se purta cu mine ca un înţelept şi ca un tată şi se bucura de prezenţa mea, dojenindu-mă ca pe un copil, pentru că eu, după părerea lui, nu cunoscusem niciodată părţile întunecate ale […]
![Elena Văcărescu : [Eminescu la palat]](https://www.lapunkt.ro/wp-content/uploads/2013/11/bizar-35-216x160.jpg)
[…] Prin mijlocirea lui Maiorescu, se pare, Carmen Sylva a făcut cunoştinţa celui mai mare şi mai nefericit dintre poeţii noştri. Într-o zi, cu toate împotrivirile acestuia, care era un însingurat aflat sub stăpânirea tulburătoarelor muzici interioare, Maiorescu a reuşit să i-l aducă. Regina mi-a descris nu o dată acea […]
Succesul însă cel mare pe care l-a avut grupul al cărui preşedinte era dl. Nicu Gane a fost cu ocazia cetirei faimoasei nuvele a lui Eminescu, Sărmanul Dionis. Această nuvelă a întrecut ca elucubraţie filosofică tot ce se produsese până atunci la „Junimea”. Şi dacă ea nu ar fi limba, […]
Când m-am dus în seara aceea la dl. Maiorescu unde era „Junimea”, deja la orele 8 şi jumătate biroul era plin. Pe lângă membrii obicinuiţi ai „Junimei”, mai veniseră şi membrii care numai rar, din când în când, se arătau la şedinţele „Junimei”. Aşa, printre aceşti membri, era răposatul Ciupercescu, […]
.La fiecare banchet de aniversară a înfiinţărei societăţei „Junimea”, domnul Iacob Negruzzi avea specialitatea ca să stabilească în mod exact data întemeierei „Junimei” şi totuşi curs de vreo 14 ani nu a reuşit complect să o stabilească! De ce? Fiindcă îndată ce oratorul – bineînţeles într-un discurs umoristic – determina […]
De la începutul apariţiei Convorbirilor, fusesem un cititor asiduu. Eram în clasa a şaptea şi, prin urmare, în stare ca să judec lucrurile. Întâiul număr al Convorbirilor începuse cu un studiu critic al d-lui Maiorescu: Despre poezia română. Criteriile pe care dl. Maiorescu le dedea acolo, după care erau să […]
Tot ce pot spune e că am scris paginile care urmează fără patimă şi fără ranchiună, din simpla nevoie de a înţelege geneza şi fiziologia unei ticăloşii istorice. Dar poate, mai ales, din dorinţa de a ţine trează uimirea în faţa miracolului răului care însoţeşte natura umană. *** Şi acum […]
