Când m-am dus în seara aceea la dl. Maiorescu unde era „Junimea”, deja la orele 8 şi jumătate biroul era plin. Pe lângă membrii obicinuiţi ai „Junimei”, mai veniseră şi membrii care numai rar, din când în când, se arătau la şedinţele „Junimei”. Aşa, printre aceşti membri, era răposatul Ciupercescu, […]
.La fiecare banchet de aniversară a înfiinţărei societăţei „Junimea”, domnul Iacob Negruzzi avea specialitatea ca să stabilească în mod exact data întemeierei „Junimei” şi totuşi curs de vreo 14 ani nu a reuşit complect să o stabilească! De ce? Fiindcă îndată ce oratorul – bineînţeles într-un discurs umoristic – determina […]
De la începutul apariţiei Convorbirilor, fusesem un cititor asiduu. Eram în clasa a şaptea şi, prin urmare, în stare ca să judec lucrurile. Întâiul număr al Convorbirilor începuse cu un studiu critic al d-lui Maiorescu: Despre poezia română. Criteriile pe care dl. Maiorescu le dedea acolo, după care erau să […]
Tot ce pot spune e că am scris paginile care urmează fără patimă şi fără ranchiună, din simpla nevoie de a înţelege geneza şi fiziologia unei ticăloşii istorice. Dar poate, mai ales, din dorinţa de a ţine trează uimirea în faţa miracolului răului care însoţeşte natura umană. *** Şi acum […]
Mi-am imaginat mâinile maiorului de Securitate Ioan Pătrulescu, „ofiţerul de caz”, omul care, după cum rezulta din Dosar, orchestra din partea Securităţii „urmărirea informativă” a lui Noica şi a mea, completând filele, numerotându-le, îndosariindu-le, trecând în revistă periodic rezultatul din ce în ce mai impozant al muncii lui. Într-adevăr, ce […]
Aşa se face, dragul meu turnător, că din clipa în care stau să mă-ntorc în ţară, după bursa mea germană din 1971, zeci de „lucrători” din Departamentul Securităţii Statului au fost mobilizaţi pentru o supraveghere care, cu intensităţi diferite, şi revărsându-se apoi în alte dosare (cel al lui Noica în […]
La rândul lui, Imre Toth mi-a vorbit odată despre deosebirea dintre meseria de turnător în Est şi în Vest. Imre susţinea că, în Occident, a fi informator este o chestiune de vocaţie, iar informatorul este un profesionist, plătit ca atare de poliţie, prin contract, pentru serviciile pe care le face. […]
1937 15 februarie Iar au trecut lucruri mari peste mine. Despărţirea de Stello, la început din convingerea că trebuie făcută. Am înţeles că sunt lucruri care nu se rezolvă de la sine, ci numai cu violenţă, deci nu ar fi fost expresia sinceră a fiinţei mele. Ar fi fost placajul […]
1955 10 mai Dragoste, am ajuns o mare leneşă la scris. Din ziua de 4 mai, când am predat traducerea, îmi tot propun să scriu şi nu izbutesc! Evenimentul de seamă – moartea lui George Enescu; mi se pare fals să scriu „moartea”, îl simt mai viu ca oricând, liber, […]
13 mai Am o poftă mare să lucrez, să scriu, dacă n-aş fi mereu întreruptă. Moartea lui G. Enescu m-a întristat foarte. Şi totuşi îl simt prezent. Toate cuvântările, articolele îl evocă mai mult sau mai puţin. Pot spune cinstit că din cele citite şi ascultate cea care mi s-a […]
