Gregory Corso
Dar N-am Nevoie de Bunătate
1
Le-am cunoscut pe infirmierele bizare ale Bunătății,
le-am văzut sărutându-i pe bolnavi, îngrijindu-i pe cei bătrâni,
dăruind bomboane nebunilor!
le-am urmărit nopți întregi, sumbre, triste,
Împingând scaunele cu rotile pe malul mării!
I-am cunoscut pe pontificii rotofei ai Bunătății,
pe bătrâna mărunțică, cu părul cărunt,
pe preotul cartierului,
pe celebrul poet,
pe mamă,
I-am cunoscut pe toți!
I-am privit toată noaptea, posomorâți și triști,
lipind afișele milosteniei
pe stâlpii aspri ai disperării.
2
Am cunoscut Însăși Bunătatea Atotputernică!
Am stat la picioarele Ei albe, curate,
câștigându-i încrederea!
Nu am vorbit despre nimic rău,
Numai că într-o noapte am fost chinuit de acele infirmiere ciudate,
de pontifii aceia grași,
Micuța bătrână a trecut într-o mașină cu ținte peste capul meu!
Preotul mi-a despicat stomacul, și-a vârât mâinile în măruntaiele mele,
și mi-a strigat: –Unde-ți este sufletul? Unde este sufletul tău!–
Celebrul poet m-a ridicat
și m-a aruncat pe fereastră!
Mama m-a abandonat!
Am alergat la Bunătate, am dat năvală în camera ei,
Și-am profanat!
cu un cuțit i-am făcut mii de răni,
și le-am umplut cu mizerie!
Am cărat-o în spate, departe, ca un demon
pe drumul pietruit, întunecat!
Maidanezii schelăiau! Pisicile alergau! Toate ferestrele închise!
Am cărat-o zece etaje pe scări!
Am aruncat-o pe podeaua camerei mele mici,
și îngenunchind lângă Ea, am plâns. Am plâns.
3
Dar ce este Bunătatea? Am ucis Bunătatea,
dar ce este?
Ești bun pentru că duci o viață făcând lucruri bune.
Sfântul Francisc a fost bun.
Proprietarul este bun.
Un baston este bun.
Pot spune că oamenii care stau prin parcuri sunt mai buni?
Gregory (Nunzio) Corso (1930-2001), poet american, unul dintre membrii generației Beat, alături de Jack Kerouac, Allen Ginsberg și William Burroughs. S-a născut la New York într-o familie de emigranți italieni. Mama lui l-a abandonat pe când avea doar un an, mutându-se înapoi în Italia. După unsprezece ani în care a trecut prin diverse case de asistență maternală s-a mutat înapoi în casa tatălui său, recent recăsătorit. La 16 ani a fost condamnat (pentru furt) la 3 ani de închisoare, timp în care a citit literatură clasică și a început să scrie poezii. La eliberarea din închisoare l-a întâlnit pe Allen Ginsbert care l-a inițiat în poezia experimentală. Prima colecție de poezii i-a apărut în 1950 prin contribuția studenților de la Harvard în publicația Harvard Advocate, urmată de al doilea volum de poezii, „The Vestal Lady on Brattle and Other Poems”. În 1956 s-a mutat la San Francisco și a colaborat cu Gensberg și Jack Kerouac, devenind unul dintre figurile centrale ale mișcării Beat Generation. Între 1957-1958 Corso a locuit la Paris, unde a scris multe dintre poeziile care vor fi incluse în volumul Gasoline. Între 1970-1974 Corso a lucrat la manuscrisul unui volum “Who Am I Who I Am” care i-a fost furat. Nu a mai publicat nimic semnificativ până în 1981, când i-a apărut volumul “Herald of the Autochthonic Spirit”. A fost căstorit de trei ori și a avut cinci copii.
Gregory Corso
But I Do Not Need Kindness
1
I have known the strange nurses of Kindness,
I have seen them kiss the sick, attend the old,
give candy to the mad!
I have watched them, all night, dark and sad,
rolling wheelchairs by the sea!
I have known the fat pontiffs of Kindness,
the little old grey-haired lady,
the neighborhood priest,
the famous poet,
the mother,
I have known them all!
I have watched them, at night, dark and sad,
pasting posters of mercy
on the stark posts of despair.
2
I have known Almighty Kindness Herself!
I have sat beside Her pure white feet,
gaining Her confidence!
We spoke of nothing unkind,
but one night I was tormented by those strange nurses,
those fat pontiffs,
The little old lady rode a spiked car over my head!
The priest cut open my stomach, put his hands in me,
and cried:–Where’s your soul? Where’s your soul!–
The famous poet picked me up
and threw me out of the window!
The mother abandoned me!
I ran to Kindness, broke into Her chamber,
and profaned!
with an unnamable knife I gave Her a thousand wounds,
and inflicted them with filth!
I carried Her away, on my back, like a ghoul!
down the cobble-stoned night!
Dogs howled! Cats fled! All windows closed!
I carried Her ten flights of stairs!
Dropped Her on the floor of my small room,
and kneeling beside Her, I wept. I wept.
3
But what is Kindness? I have killed Kindness,
but what is it?
You are kind because you live a kind life.
St. Francis was kind.
The landlord is kind.
A cane is kind.
Can I say people, sitting in parks, are kinder?
