Stanley Kunitz
Înălțimi
Am trecut prin multe vieți,
câteva, ale mele,
nu mai sunt cine-am fost,
cu toate că anumite principii existențiale
rezistă, iar eu încerc
să nu mă-ndepărtez de la ele.
Când privesc înapoi,
fiindcă sunt nevoit să privesc
ca să-mi adun puterile
pentru a-mi putea continua călătoria,
văd cum conturul reperelor se subțiază
în linia orizontului
iar peste focurile mocnite de-a lungul
taberelor abandonate,
îngerii gunoaielor dau rotocoale
bătând din aripile lor grele.
O, din sentimentele mele
mi-am făcut propria sectă
iar acum o văd spulberată!
Cum să se împace inima mea
cu galeria ei de pierderi?
În vârtejul vântului
cenușa prietenilor mei,
care-au căzut pe drum,
îmi biciuiește fața.
Și cu toate acestea, revin
revin cumva exaltat
cu o neștirbită voință
de-a merge înainte
fiecare piatră pe drum
fiindu-mi neprețuită.
În noaptea mea cea mai întunecată,
când luna era ascunsă
iar eu rătăceam printre ruine,
o voce învăluită în nimb mi-a dictat:
„Trăiește în înălțimi,
nu în gunoi”
Deși îmi lipsește talentul
pentru a-l descifra,
fără îndoială, capitolul următor
în cartea devenirii mele
este deja scris.
Nu am ajuns la capătul transformărilor mele.
Stanley Kunitz (1905- 2006) poet american, desemnat Poet Laureat în Poezie al Librăriei Congresului American, în două rânduri: 1974 și 2000. Cu numai șase luni înainte de-a se naște, tatăl poetului s-a sinucis, acest tragic eveniment marcându-i întreaga existentă. La numai cincisprezece ani, Kunitz a absolvit, summa cum laude, Harvard College. Prima colecție de poezii, Intellectual Things, i-a fost publicată în 1930, iar după paisprezece ani, i-a apărut a doua colecție de poezie, Passport to the War, volum rămas fără ecouri, deși conține unele dintre cele mai bune poezii scrise de Kunitz. A avut, în continuare, dificultăți să-și găsească o editură pentru cel de-al treilea volum, Selected Poems: 1928-1958, volum care i-a adus premiul Pulizer pentru Poezie. În decursul anilor, Kunitz a devenit una dintre cele mai distinse voci în poezia americană, a câștigat cele mai importante premii pentru poezie, precum și nenumărate premii onorofice și medalii pentru întreaga sa activitatea literară. A înființat Centrul de arte din Provincetown, Massachusetts, Fine Arts Work Centre, și Casa Poeților din New York (Poets House).
Stanley Kunitz
The Layers
I have walked through many lives,
some of them my own,
and I am not who I was,
though some principle of being
abides, from which I struggle
not to stray.
When I look behind,
as I am compelled to look
before I can gather strength
to proceed on my journey,
I see the milestones dwindling
toward the horizon
and the slow fires trailing
from the abandoned camp-sites,
over which scavenger angels
wheel on heavy wings.
Oh, I have made myself a tribe
out of my true affections,
and my tribe is scattered!
How shall the heart be reconciled
to its feast of losses?
In a rising wind
the manic dust of my friends,
those who fell along the way,
bitterly stings my face.
Yet I turn, I turn,
exulting somewhat,
with my will intact to go
wherever I need to go,
and every stone on the road
precious to me.
In my darkest night,
when the moon was covered
and I roamed through wreckage,
a nimbus-clouded voice
directed me:
“Live in the layers,
not on the litter.”
Though I lack the art
to decipher it,
no doubt the next chapter
in my book of transformations
is already written.
I am not done with my changes.
