Peter Everwine
O poveste îți poate schimba viața
Surprinsă de o umbră neașteptată, în dimineața în care a devenit
o tânără văduvă, bunica mea, își ridică privirea
de la treaba ei pentru a urmări un șoim transformând
distinsul ei cocoș într-un nor de pene.
În exact același moment, de cealaltă parte a lumii,
într-o mină din Minnesota, soțul ei a murit
îngropat sub o stâncă de-o mie de tone.
Bunica mi-a povestit despre asta, în urmă cu șaizeci de ani.
Nu știu dacă este adevărat, ar trebui să fie.
Era o bătrână dârză și, cu toate că, în fiecare duminică
îngenunchea când clopoțelul de argint anunța
momentul miracolului înfăptuit de Hristos,
își trăia viața după niște mistere întunecate:
țipătul înfricoșător al unei bufnițe, câinele negru de la marginea drumului,
o bătaie în uşă şi nimeni care să-ți răspundă.
Morala poveștii era destul de clară:
minunile devin o povară și e nevoie de un preot
pentru a le explica. Însă, cu semnele, ai nevoie doar
să-ți păstrezi inteligența vie și să-ți pui încrederea
într-o lume a umbrelor, care te va preveni că
ghinionul și durerea te-așteaptă. Iar pentru asta
— așa ne spune povestea — orice zi poate fi ziua aceea.
Peter Everwine (1930- 2018) poet, traducător și profesor universitar, născut în Detroit, Michigan, autor a șapte volume de poezie. Dintre cele mai semnificative titluri, amintim: “Listening Long and Late” (2013), “Figures made Visible in the Sadness of Time” (2003) și “Collecting the Animals” (1973), volum care i- adus premiul Lamont pentru poezie. Everwine este, de asemenea, câștigător al premiului Pushart Prize și bursier al fundațiilor Guggenghiem sau National Endowment for the Arts. A predat la Universitatea Fresno din California și Reed College.
Peter Everwine
A Story Can Change Your Life
On the morning she became a young widow,
my grandmother, startled by a sudden shadow,
looked up from her work to see a hawk turn
her prized rooster into a cloud of feathers.
That same moment, halfway around the world
in a Minnesota mine, her husband died,
buried under a ton of rock-fall.
She told me this story sixty years ago.
I don’t know if it’s true but it ought to be.
She was a hard old woman, and though she knelt
on Sundays when the acolyte’s silver bell
announced the moment of Christ’s miracle,
it was the darker mysteries she lived by:
shiver-cry of an owl, black dog by the roadside,
a tapping at the door and nobody there.
The moral of the story was plain enough:
miracles become a burden and require a priest
to explain them. With signs, you only need
to keep your wits about you and place your trust
in a shadow world that lets you know hard luck
and grief are coming your way. And for that
—so the story goes—any day will do.
