-ANCA REMETA Impunerea regimului comunist în România, în general, și colectivizarea agriculturii, în particular, au avut efecte profunde și au generat mutații ireversibile atât la nivelul societății în ansamblu, cât și la nivelul fiecărui individ în parte. Comunitatea rurală supusă procesului intens de transformare socialistă a agriculturii s-a restructurat sub […]
ar putea fi catalogată sângeroasa întâmplare pariziană concretizată în decapitarea unui profesor de istorie; iar asta deoarece, privind înapoi cu (pe cât posibil) detașare, putem observa alte câteva exemple ilustre prin capetele vizate, tributare tot … istoriei. Specific faptul că nu voi judeca – pe principiul papal „cine sunt eu […]
Se întâmplă ca istoria culturală să piardă din vedere pagini al căror lustru păstrează o frăgezime nesperată, chiar dacă au fost acoperite de nume şi cărţi învârtoşate de împrejurări prielnice. Cam aşa au stat lucrurile cu reportajul românesc, ale cărui începuturi sunt aşezate, disciplinat, în rând cu Geo Bogza. În […]
Încărcată de emoție, dar și de umor, Nu sunt eu îi dă ocazia actriței Maia Morgenstern să împărtășească cititorilor, așa cum o face de pe scenă în cazul spectatorilor, părți din viața ei de actriță, de femeie și de persoană publică. Această carte scrisă sub formă de jurnal împletește amintiri din copilăria autoarei, legate […]
Dialog realizat de Cristian Pătrășconiu. Care e, din punctul dumneavoastră de vedere, marea diferență dintre a gândi în proză și a gândi în poezie? Proza presupune un traseu desfãşurat în timpul epic al unei acţiuni care îl ia pe cititor dintr-un loc şi-l conduce într-alt spaţiu, modificându-l pe parcurs, astfel încât, la sfârşitul […]
Cartea de care vorbesc are un titlu, nu ambiguu, ci incitant polisematic. Seamănă din acest punct de vedere cu titlul masivului volum publicat în 2001, la Editura Enciclopedică și intitulat Ultima carte. Cuvântul „ambiguitate” nu se potrivește de altfel cu nimic din ceea ce face autoarea, editoarea, profesoara Sanda Golopenția, […]
„După un oftat prelung, și-a deșurubat mai întâi capul, liniștindu-i durerile pe o pernă invizibilă, pe jumătate suprarealistă. Apoi și-a fixat mustața căzută din poșeta unei nepoate a lui Dalí, pe care o cunoscuse fie pe când vizita Muzeul Naturii din orașul islandez Vestmannaeyjar, fie pe când se îmbătase crunt […]
„Artistul era atât de bucuros că avea o canară în atelier, încât a tăcut. Ce rost ar fi avut să continue o asemenea controversă, care ar fi putut degenera oricând? Așa încât a tăcut vreme de șapte secunde bune. Numai că, exact la finalul acelor șapte secunde bune, și‑a amintit […]
„În timp ce se îndrepta spre cârciuma de sub felinare, unde obișnuia să ia cina în unele seri frumoase, artistul a observat în dreapta lui că, în locul reclamei de fontă, ornată cu litere arămii, pe care o știa de atâţia ani și pe care se reliefa inscripţia „Cabinet de […]
„Trebuie să fac însă o scurtă paranteză explicativă aici, ca să înţelegeţi un defect de structură al artiștilor. Dacă noi, oamenii obișnuiţi, vizualizăm cu ochii minţii ceva, o să știm că acel ceva e doar o plăsmuire a minţii noastre. De pildă, ni s‑a întâmplat tuturor ca, întorcându‑ne de la […]
