„Artistul era atât de bucuros că avea o canară în atelier, încât a tăcut. Ce rost ar fi avut să continue o asemenea controversă, care ar fi putut degenera oricând? Așa încât a tăcut vreme de șapte secunde bune. Numai că, exact la finalul acelor șapte secunde bune, și‑a amintit brusc cum a debutat discuţia și, în mod cert, chestiunea esenţială nu fusese nicidecum cea a nuanţelor de galben. Așa că, după cele șapte secunde de tăcere, n‑a putut să‑și oprească vorbele să‑i izbucnească astfel:
— Bine, nu contează culoarea, dar tot rămâne absurd! Canara lui Greuze stă moartă în faţa unei copile triste!
— Ay, ay, ay! a replicat pasărea. Poftim cum te contrazici și nici nu‑ţi dai seama! Chiar tu ai folosit prezentul: „stă moartă“, așa ai spus. De ce? Pentru că, deși e moartă de peste două veacuri și jumătate, e de fapt vie, e întru totul vie. Și iat‑o în faţa ta! Oare cum se poate ca tocmai tu să nu pricepi asta?
Abia în clipa asta s‑a rușinat artistul.”
Capitolul II. Fragment din „Mustața lui Dalí și alte culori”, de Felix Aftene & Lucian Dan Teodorovici, pictoroman care a apărut la Editura Polirom la finalul lunii septembrie 2020.
