Blocul în care locuiesc de peste 20 de ani are la parter o administrație al cărei personal s-a schimbat de mai multe ori în acest interval și, odată cu el, s-au schimbat și metodele de lucru. La început, când aveai nevoie de ceva, dădeai telefon, descriai problema și ei trimiteau reparatorul.
Mai târziu s-a trecut la epoca hârtiilor care au înlocuit telefonul: te duceai jos, puneai sub ușa o hârtiuță semnată în care cereai reparația și așteptai meseriașul. După ce a mai trecut o vreme, te duceai, completai un formular dublu, îl semnai cu dată, iar meseriașul venea și repara.
Mai nou, după ultima schimbare, am observat că formularele au dispărut, iar Mary, nouă administratoare de origina italiană, nota ce îi spuneai pe o foiță și nu era nevoie de nicio semnătură. Mary – căreia i-am spus odată Maria, m-a întrebat dacă sunt și eu italiancă, i-am răspuns că-s româncă, i-a plăcut numele meu Veronica și l-a pronunțat perfect. Foarte simpatică, tipa îmi spunea când va veni omul să repare, sau în aceeași zi, sau, cel mai târziu, în următoarea.
Cu câteva luni în urmă ni s-a cerut adresa noastră de email și acum două săptămâni a apărut un afiș în lift: joi între orele 15 – 19 în hall-ul blocului va fi instructajul pentru intrarea în portalul internet al blocului. În aceeași zi, primesc prin email o invitație să mă înscriu în portalul lor, pentru că, de acum încolo, toate cererile de reparații se vor face prin internet.
Am dat curs invitației electronice și, după câteva rateuri foarte enervante, am reușit să-mi deschid cont și să pot oricând face electronic o cerere de reparație. Deși aveam deja cont, m-am dus totuși în acea joi în hall. Câțiva tinerei dădeau chiriașilor un „manual de utilizare”. Am, din meseria mea de chimistă, experiență cu aceste manuale: ele sunt înțelese numai de cei care știu deja cum funcționează sistemele, pentru ceilalți, ele rămân definitiv misterioase și, deci, inutile!
Întoarsă în apartament, văd că lampa de pe hall, cea din fața apartamentului meu, nu funcționează. Am mai avut problema asta și Mary a rezolvat-o rapid de fiecare dată. Dar acuma, trebuia să recurg la formula electronică.
Intru în cont la secțiunea „cerere de reparație”, unde am găsit foarte multe opțiuni: țevi defecte, scurgeri de apă, porțiuni de tavan căzute, geamuri blocate, etc. Însfârșit, am dat peste „electrice”, unde iarăși s-au deschis alte zeci de posibilități, dar niciuna nu se potrivea cu ce reclamam eu, adică un bec ars la o lampă din fața apartamentului. Am pus ceva la nimereală. și am trecut la faza următoare: trebuia să aleg în ce loc era problema: în baie, bucătărie, sufragerie, balcon, etc., sau era într-un „spațiu privat”. Opțiunea „în fața apartamentului” nu era.
Ei, aici m-am încurcat: ce înseamnă „spațiu privat”? Hall-ul nu e spațiu privat, dar faptul că e întuneric deranjează privirea mea, care e privată! Vecina de palier, o doamnă care de 20 de ani îmi spune că se va muta în alt oraș, dar n-a făcut-o, are, poate de la un accident, un ochi de sticlă și ea nu observă întunericul. Dar eu, da! Ceea ce văd e deci „spațiu privat”. Altfel, ce ar putea fi? Într-un apartament închiriat, doar mobilele și propria persoană au, în ele, „spații private”!
Nedumerită, am lăsat locul necompletat și am trecut la următoarea întrebare: dacă am sau nu animale domestice pentru ca, în cazul în care vine reparatorul, animalul să fie închis. Tot pe palierul meu locuiește un alt vecin, cu un câine uriaș care latră tot timpul. Poate de singurătate, săracu’! Am văzut anul trecut pe ușa vecinului un avertisment de evacuare (poate nu plătise chiria?) dar chiriașul n-a plecat, lipsește de acasă tot timpul și câinele latră amarnic! Eu, neavând animale, am bifat locul care permitea intrarea oricând în apartament. Practic însă, reparația era în afara apartamentului!
Am trimis cererea. După vreo oră am primit un email cu mulțumiri pentru reclamație și, după alte două, înștiințarea că mesajul meu a fost citit.
La peste o săptămâna de la cerere, lampa era tot defectă. Stau și mă-ntreb: ar fi fost reparația mai rapidă dacă menționam că lampa era ȋn „spațiu privat”?
Unde ești, Maryyyyy?
Desene de Adelaida Mateescu
