Simon Sebag Montefiore, „Tînărul Stalin” (3)

La Cercul Polar de Nord, Stalin se chinuia pe sine şi-şi chinuia colegul de cameră din pricina celor 100 de ruble. „E aici un tovarăş”, reflecta Sverdlov. „Ne cunoaştem foarte bine, dar lucrul cel mai trist e că în exil un om se arată dezgolit, îşi dezvăluie toate micile ciudăţenii. Şi partea cea mai proastă e că aceste «mărunţişuri» domină relaţia. Ocaziile de a-ţi arăta latura mai bună sînt puţine.”

Pe măsură ce iarna se topea, Ohrana avertiza din nou, pe 27 aprilie, că bolşevicii aveau de gînd să organizeze „evadarea a doi cunoscuţi membri ai partidului, Sverdlov şi Djugaşvili”. Stalin şi Sverdlov împrumutau frecvent barca lui Fiodor Taraseev, dar acum jandarmii le-au interzis expediţiile pe fluviu. În mai, cînd vapoarele au început din nou să circule pe Enisei, plictisitoarea viaţă din Kureika s-a schimbat, iar gerul paralizant a lăsat locul unei invazii de ţînţari.

Curînd, Stalin „a încetat să-mi mai vorbească”, scria Sverdlov, „şi m-a înştiinţat că trebuia să-l las în pace şi să locuiesc separat”. Amîndoi s-au mutat, iar Stalin şi-a găsit refugiu temporar în izba lui Filip Saltîkov. Schimbarea locuinţei nu l a înviorat însă: „Ştii în ce condiţii nenorocite trăiesc în Kureika”, îi spunea Sverdlov soţiei sale Klavdia, exilată nu departe de ei. „Tovarăşul… s-a dovedit, în privinţa relaţiilor personale, aşa un om, încît acum nu ne mai vorbim şi nu ne vedem.” Scrisorile lui Sverdlov redau expresiv stresul, deprimarea (şi meniul monoton) ale acestei existenţe fără rost.

Mănînc peşte. Gazda îmi face plăcinte. Am sturion, somon alb cu piure de cartofi şi icre, caviar afumat. Uneori mănînc peştele crud. Mă simt prea lipsit de energie ca să adaug oţet. Am încetat orice viaţă regulată. Mănînc fără program. Nu studiez nimic. Mă culc cînd se nimereşte. Uneori mă plimb toată noaptea, alteori mă duc la somn la 10 dimineaţa.
Stalin trăia probabil la fel: n-a mai pierdut niciodată obiceiul activităţii nocturne căpătat în Siberia.
În universul celor opt cocioabe, întreaga populaţie a cătunului trebuie să fi ştiut de dezbinarea dintre cei doi. „Pur şi simplu nu ne-am înţeles ca fire”, regreta Sverdlov. Dar exista probabil încă un motiv major, deşi trecut sub tăcere, al dihoniei dintre ei: o fată.

coperta1 Tinarul Stalin

*

Nici nu se instalaseră bine la familia Taraseev, că georgianul trebuie s-o fi observat pe cea mai tînără dintre orfanele Pereprîghin. În familie erau cinci fraţi şi două fete, Natalia şi Lidia. Nu ştim ce s-a întîmplat în detaliu, dar, la un moment dat la începutul anului 1914, Stalin, acum în vîrstă de treizeci şi patru de ani, a început o relaţie cu Lidia, care avea treisprezece ani.
Ne putem face o idee despre evoluţia relaţiei dintre cei doi de la o beţie la alta, pentru că avem amintirile ei despre acele petreceri: „În timpul liber, lui Stalin îi plăcea să meargă la dans – putea să fie şi foarte vesel. Îi plăcea să cînte şi să danseze. Îi plăcea mai ales cîntecul cu «Îngrop aurul, aurul, aurul… Îngrop aurul, aurul, aurul,/ Ghici unde, domniţă cu păr auriu»… Venea de multe ori la mese cînd era ziua cuiva”. Amintirile iubitei de treisprezece ani a lui Stalin au fost puse pe hîrtie treizeci de ani mai tîrziu, la apogeul dictaturii lui, în timp ce ea era o casnică în Siberia. Oficialul care i-a consemnat amintirile n-ar fi îndrăznit să vorbească despre relaţia dintre cei doi, dar memoriile sînt oricum lipsite de tact. „Îi plăcea de multe ori să vină pe neaşteptate în vizită la anumiţi oameni”, îşi amintea Lidia – şi se avea în vedere pe ea însăşi. „Şi bea.” Oare aşa o sedusese – ori ea pe el? În locuri precum Kureika, fetele se maturizează repede, iar Lidia nu pare vreo floricică.
E posibil ca Sverdlov să fi dezaprobat seducerea unei fete de treisprezece ani, cea mai recentă dintr o serie de adolescente cu care s-a încurcat georgianul trecut de treizeci. Iar Stalin poate că l-a alungat din izbă ca să se bucure de mai multă intimitate cu iubita lui. Dar scandalul nu s-a încheiat nici pe departe aici.
La începutul verii, oricît s-ar fi furişat pe lîngă cele opt izbe, toată lumea din sat trebuie să fi ştiut despre legătura lui Stalin cu Lidia Pereprîghina. Jandarmul a văzut fără îndoială prilejul de a se răzbuna pe impertinentul georgian.
*
„Într-o zi”, îşi aminteşte Fiodor Taraseev, singurul sătean care a îndrăznit să povestească, „Stalin era acasă, lucra, nu ieşise din cameră. Jandarmului i s-a părut ceva în neregulă şi a venit să vadă ce face. Fără să bată la uşă, a dat buzna în cameră”.
Taraseev pretinde, prudent, că Stalin „lucra” şi că totuşi Laletin a devenit, în mod ciudat, „suspicios”. Iar Stalin s-a înfuriat că fusese întrerupt. Mai toate memoriile altora subliniază calmul lui atunci cînd se făceau descinderi sau percheziţii. Deci de data asta a fost ceva neobişnuit? La urma urmei, poliţistul l-a luat în mod deliberat prin surprindere, „fără să bată la uşă”. Sună ca şi cum poliţistul i-ar fi prins pe Lidia şi Stalin în flagrant delict.
Stalin s-a năpustit asupra lui. Poliţistul a scos din nou sabia. În lupta care a urmat, Stalin a fost rănit la gît, ceea ce l-a înfuriat atît de tare, încît „l-a azvîrlit pe nemernic afară!”.
„Noi am fost martori”, spune Taraseev. „Jandarmul fugea către Enisei, fluturînd laş din sabie, în timp ce tovarăşul Stalin îl urmărea foarte îndîrjit şi furios, cu pumnii strînşi.”

Simon Sebag Montefiore
Tînărul Stalin
Traducere de Justina Bandol
Polirom, 2015

Dacă acesta fusese un secret, acum nu mai era. Deşi cutumele locale interziceau relaţiile cu exilaţii, localnicele n-aveau cum să nu fie atrase de revoluţionarii educaţi şi versaţi picaţi în mijlocul comunităţilor săteşti. Acest viol, după lege, nu era un viol prin forţă, ci o tradiţională seducere, pentru că, potrivit anchetei ulterioare conduse de preşedintele KGB Ivan Serov, „I.V. Stalin a început să trăiască împreună cu ea”. Probabil ea venise să locuiască la el, iar poliţistul îi prinsese. În raportul din 1956 înaintat lui Nikita Hruşciov şi Biroului Politic, rămas secret pînă în secolul al XXI lea, generalul Serov sugerează că traiul împreună era aproape la fel de şocant ca şi seducerea.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *