Simon Sebag Montefiore,” Stalin- Curtea ţarului roşu”, (fragment 3)

În 1922, Lenin şi Kamenev au pus la cale numirea lui Stalin în funcţia de secretar general – sau Ghensec – al Comitetului Central pentru a conduce Partidul. Secretariatul lui Stalin era „sala maşinilor” în noul stat, conferindu i puteri depline, lucru pe care l a demonstrat în „afacerea georgiană”, cînd el şi Sergo au anexat Georgia, care se separase de Imperiu, şi apoi şi au impus voinţa asupra partidului georgian cu spirit independent. Lenin a fost dezgustat, dar atacul său cerebral din decembrie 1922 l a împiedicat să ia măsuri împotriva lui Stalin. Biroul Politic, preluînd controlul asupra sănătăţii celui mai de valoare bun al Partidului, i a interzis să lucreze mai mult de zece minute pe zi. Cînd Lenin a încercat să facă mai mult, Stalin a insultat o pe soţia lui Lenin, Krupskaia, o boacănă care ar fi putut pune capăt carierei sale*.

Simon Sebag Montefiore
Stalin
Curtea ţarului roşu
Traducere de Cătălin Drăcşineanu
Polirom, 2014

Doar Lenin înţelegea că Stalin părea a fi cel mai probabil succesor al său, astfel încît a dictat în secret un testament politic, cerînd ca acesta să fie îndepărtat. Lenin a fost răpus de un atac cerebral fatal pe data de 24 ianuarie 1924. Împotriva dorinţelor lui Lenin şi ale familiei sale, Stalin a orchestrat zeificarea efectivă a liderului şi îmbălsămarea sa, ca şi cum ar fi fost un sfînt ortodox, într un Mausoleu din Piaţa Roşie. Stalin s a folosit de ortodoxia sacră a defunctului său erou pentru a şi consolida propria putere.
Stalin-Curtea tarului rosu-Historia-a

Un outsider s ar fi aşteptat în 1924 ca Troţki să îi succeadă lui Lenin, dar în oligarhia bolşevică această faimă strălucitoare s a întors împotriva nonşalantului comisar de război. Ura dintre Stalin şi Troţki nu se baza doar pe personalitate şi stil, ci şi pe politică. Stalin se folosise deja de patronajul masiv al Secretariatului pentru a şi promova aliaţii, pe Molotov, Voroşilov şi Sergo; el a oferit, de asemenea, o alternativă încurajatoare şi realistă la insistenţa lui Troţki pe revoluţia europeană: „Socialismul într o singură ţară”.

Ceilalţi membri ai Biroului Politic, conduşi de Grigori Zinoviev şi Kamenev, cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Lenin, erau îngroziţi şi ei de Troţki, care îi unise pe toţi împotriva sa. Astfel, atunci cînd a ieşit la iveală testamentul lui Lenin, în 1924, Kamenev a propus ca Stalin să rămînă în continuare secretar, fără să îşi dea seama că nu va mai exista aproape nicio ocazie de a l înlătura din funcţie timp de 30 de ani. Troţki, spilcuitul tartor al Revoluţiei, a fost învins surprinzător de uşor şi de rapid. După ce l au demis pe Troţki din funcţia de comisar de război, Zinoviev şi Kamenev au descoperit prea tîrziu că de fapt triumvirul celălalt, Stalin, era adevărata ameninţare.

*Cearta lui Stalin cu soţia lui Lenin, Krupskaia, a rănit grav sentimentele burgheze ale lui Lenin. Dar Stalin credea că este în deplin acord cu cultura Partidului: „De ce să fac sluj în faţa ei? Dacă te culci cu Lenin nu înseamnă că înţelegi marxism leninismul. Doar pentru că foloseşte acelaşi veceu ca şi Lenin…”. Acest episod a dus la unele bancuri clasice cu Stalin, în care el o avertiza pe Krupskaia că, dacă nu se supune, Comitetul Central avea să numească pe altcineva ca soţie a lui Lenin. Acesta este un concept extrem de bolşevic. Lipsa lui de respect faţă de Krupskaia era probabil amplificată de faptul că ea se plîngea că Lenin flirtează cu asistentele lui, inclusiv cu Elena Stasova, cea pe care Stalin ameninţa să o promoveze în funcţia de „soţie”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *