Iuri Dombrovski este, o dată cu “Pe urmele şarpelui boa ( Conservatorul muzeului de antichităţi)”,una dintre vocile definitorii ale literaturii ruse care refuză poetica realismului socialist. Destinul biografic al lui Dombrovski este asemănător cu acela al atâtor alţi colegi de generaţie- de la internarea în Gulag până la reabilitarea hruşciovistă , urmată de glaciaţiunea din epoca lui Brejnev, traseul său este punctat de suferinţă , solitudine şi frustrare.În cariera lui Dombrovski (1909/ 1978) se poate decela ceva din cerbicia utopică a lui Ion D. Sîrbu. Scrisul este, la amândoi,o manieră de a confrunta istoria şi de a oferi propria lor depoziţie despre era tiraniilor.
Îngropat în tăcere după publicarea sa , în anii de “ dezgheţ“, Pe urmele şarpelui boa “ rămâne un obiect textual înşelător şi polivalent. Hrănit din propria experienţă biografică a lui Dombrovski, el însuşi exilat în Asia Centrală,textul este un roman dedicat condiţiei intelectuale ruse sub stalinism, în intervalul terorii. Naratorul este un om a cărui educaţie şi identitate antropologică nu îl recomandă spre a fi parte din această sângeroasă eră a entuziasmului. Sosirea sa la marginea imperiului, la Alma-Ata, în capitala încă sălbatică şi pitorească a Kazakhstanului, poate fi citită ca un exil auto impus, dar şi ca o încercare de a ieşi din strânsoarea unui centru sufocant şi dominator.
Instalat în catedrala dezafectată şi convertită în muzeu de istorie şi ştiinţe naturale, intelectualul narator este locuitorul unei cămăruţe din turn, ce îi oferă perspectiva de a contempla zbuciumul şi tribulaţiile umanităţii încercate de frică şi de complicitate. Ca şi Winston Smith al lui Orwell, personajul lui Dombrovski suferă de un păcat originar ce îl condamnă la excentricitate. El este, structural, un umanist sceptic , ce rezistă tentativelor dogmei staliniste de a-l coloniza intelectual. Departe de a fi un rezistent, un inamic al puterii sovietice, naratorul se încadrează în profilul categorial al victimelor inocente ale stalinismului.Culpa sa este gândirea liberă şi capacitatea de a pune sub semnul întrebării ficţiunile pe care puterea politică le imaginează, spre a-şi justifica deriva hegemonică.
no images were found
Cea ce naratorul consemnează este alinierea neliniştitoare a celor mai mulţi dintre contemporanii săi la această ordine discursivă şi birocratică a arestărilor şi a a propagandei. Arestările sunt dublate de scoaterea din expoziţii ,fără explicaţii, a tablourilor celor ce devin “ duşmani ai poporului”. În faţa aneantizării totalitare, victimele şi călăii, în egală măsură, adoptă scenariile staliniste ca explicaţii ale punerii în mişcare a mecanismului implacabil al terorii. Din paginile de ziar, confesiunile groteşti trec în romanul lui Dombrovski. Arestaţii sunt în contact cu ambasadele străine şi visează la restaurarea ţarismului sau la desprinderea Asiei din teritoriul sovietic.Discuţiile private nu se mai pot desfaşura în afara condiţionării psihologice totalitare. Personajul lui Dombrovski este martorul avansului uitării şi nebuniei colective.
Grotesc şi dramatic, romanul lui Dombrosvki utilizează mecanismul gogolian al travestiului şi exagerării. Un banal şarpe de casă este vânat de puterea sovietică, fiind privit ca un periculos mesager al puterilor “ reacţionare”. Nevinovatele articole de ziar dedicate descoperirii unor monezi romane declanşează o isterie administrativă. În Uniunea Sovietică, pare să sugereze poemul epic al lui Dombrovski, nimic nu se poate sustrage logicii conspiraţiei şi delirului tiranic. Oricât de inocentă, conduita umană este fişată şi înscrisă în dosarele ce aşteaptă, cuminţi, vremea arestărilor. Nevinovăţia este temporară şi relativă. “ Pe urmele şarpelui boa” este cronica expansiunii imposibil de oprit a stalinismului.
un text despre biografia si anii lui Dombrovski,http://blogs.ucl.ac.uk/ssees/2014/01/17/discovering-dombrovsky/
