Post Tagged with: "poem"
poem
Îmi duc oboseala ca un chelner bătrân tava cu halbe goale, ca și cum sunt real doar pentru mine însumi îndoi du-mă că aș fi real și pentru ceilalți Aud clinchetul stelelor de lapte pe deasupra străzilor roase de furnici ca un dirijor ce stoarce sudoarea de pe partitură cu […]
word of the day
cu ochii închiși construiești castele și turnuri peste toate acestea coboară o ploaie măruntă te plimbi printre ziduri și nu se face vreodată noapte fiindcă noaptea era aici când ai ajuns singură plus un vis din care nu trebuie să te trezești word of the day – pune ce vrei tu: exil […]
lanul de orz
deși urmează să lăcrimez nimic nu mă face mai fericită acest moment în care vântul apleacă lanul de orz nu se va repeta și nici eu când va fi să mai plâng nu voi vedea la fel ca acum o întindere de mătase exist gândindu-mă cum ar fi […]
Primul tărâm
Eu, în umbra propriei frici, tabloul cu lebede mistuindu-se pe măsură ce marea se risipește spre țărm. Ca pe un zmeu de nisip ridic fierbințeala în pumni și-i dau drumul. Lipsiți de îndurare sunt ochii mei ce acum separă noaptea de zi și o desfac foițe, foițe. Dintr-un grăunte de […]
Toba de lut
„Vei bate într-o tobă de lut Până când or să asurzească Şi grăuntele de siliciu Şi minuscula rădăcină de fier A pumnalului. Acesta îţi va fi Pentru totdeauna martiriul.” „Bine, dar săgeţile, colţii fiarelor, ploaia de pietre, lacul îngheţat, Ce va fi cu acestea?” „Numai cei aleşi vor […]
Pentru că nu are un nume, i-l împrumut pe al tău
Sorbeam cu paiul aerul ce ne-nconjura. O clipă, am avut iluzia că s-au deschis cerurile. Erai o fiară pe jumătate ascultătoare, o fiară lipăindu-mi din palmă, o fiară trăgându-mi pământul de sub picioare. Plămânii mei te ocoleau instinctiv, pluteau deasupra mesei, a mării, sau, poate că doar se mutau în […]
Duelul inocenților
E o tăcere densă, minerală între noi pulsează ‘n ea, mici, vinișoarele de apă, te udă cînd zimbești a întrebare și mă încerci cu dinții cum se încearcă-un ban de aur, să vezi dacă mă doare. Te plac primordial, ca o ameobă cu brațele ‘nvîrtite ‘n jurul tău, Fierbinte ‘ți […]
sete
nimic de zis acum. un zumzet indescifrabil și nicio ușă întredeschisă singura vină de-a te fi născut în secolul ăsta când pescăriile vând scump gheața pentru peștele neprins scriitorii își iau plata în avans pentru câteva pagini albe fară să fi aderat la o organizație pentru combaterea absurdului unor manifestații absurde pune un […]