Dac-aş veni de sus…

Dac-aş veni de sus, aş ninge
Peste cetatea cenuşie,
Acoperind vacarmul lumii
Cu voaluri albe de tăcere.

Aş coborî pe foaia scrisă,
Ştergând domol şirul de slove,
Pân-ar rămâne numai neaua
De nimenea încă atinsă.

Dac-aş veni de jos, ca iarba
Aş năpădi încremenirea,
Boltind clădirile, pavajul,
Pân-ar rămâne unduirea.

Nu sunt nici sus, nici jos,
Ci chiar la mijloc,
Din nicăieri parcă m-aş trage,
Către nimic mă mână mintea…

Numai în somn sunt fulg de iarbă.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *