„Până la urmă, acesta este destinul cuvântului: să treacă în faptă. Cât de mare este responsabilitatea autorului cuvântului pentru faptele viitorimii? Nu știu să spun exact. Și, pentru că nu știu, practic această mică lașitate – ficțiunea, lasând lucrurile să se dezvolte aproape de la sine. Mai departe, n-am o […]
Ca jurnalist profilat de ani buni pe turism și economie, deci obișnuit mai degrabă cu relatările seci, precise și bine decupate tematic, n-ai fi zis că Liviu Iancu are talent de prozator. Vreau să spun că îndelung exersata profesie nu l-ar fi predispus la, nu că n-ar fi fost dotat […]
Trecând peste formulele deja obișnuite în asemenea ocazii și total irelevante prin generalitate („omenirea a fost zguduită”, „omenirea e în stare de șoc” și altele asemenea) precum și peste imagini înduioșătoare cu buchete de flori, păpuși și ursuleți, îmbrățișări interconfesionale, nu putem să nu remarcăm că recentul atentat din Noua […]
„Sala de bal” – roman publicat în Franța de Gallimard, reprezintă un al doilea mare succes (după Wake) al scriitoarei Anna Hope, la origine specialistă în literatură engleză la Oxford și actriță. Apărut în toamna anului 2016 și tradus în limba română la Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei în 2018, […]
Dincolo de remarcabila consistență și uriașa densitate simbolică (avem de-a face cu peste 430 de pagini de ficțiune barocă, intensă în implicații existențiale și multifațetată în deschideri referențiale), Transparența (Humanitas, 2018) va fi citit, mai întâi, ca debutul în proză al unui poet deja consacrat. Asta implică un orizont de […]
Dacă vrei să știi cine ești, învață să privești în jurul tău. În noul său roman autobiografic, Paulo Coelho reînvie visul de iubire și pace universală al generației hippie. Paulo, un tânăr brazilian care își dorește să devină scriitor, străbate lumea în căutarea libertății și a sensului profund al existenței. Călătoria […]
Admirația față de lumea romană trebuie să cuprindă în primul rând o doză serioasă de realism; nici un model nu e perfect, ca atare a condamna ceea ce nu ne convine în trecut e dovadă de stupizenie, fie și pentru faptul că nu schimbăm nimic. Invers, a admira nemăsurat ceva […]
Sintagma latină nu-mi aparține ci este a ilustrului Flaccus (Horatius), cu referire la creațiile unor poeți, scriitori prin extensie, care, prin îmbinări cel puțin stranii, dau naștere unor monstruozități, unor „înfățișări deșarte”; asta și în numele unei libertăți de creație care, spune Horatius, trebuie să existe dar cu niște limite […]
O posibilă cheie de lectură a romanului lui António Lobo Antunes, Pe râurile ce duc… (traducere de Dinu Flămînd, Humanitas, 2018) ar fi că toate izvoarele (amintirile, întâlnirile) ce se conturează în trecut devin, în timp, afluenții unui curs care este în sine rezultatul faptelor trăite, viața. De aici rezidă […]
Spre deosebire de celelalte romane pe care Ismail Kadare le semnează, acesta – intitulat Păpușa, apărut în 2018 la editura Humanitas în traducerea remarcabilă a lui Marius Dobrescu – păstrează atât nota autobiograficului, cât și numele reale ale protagoniștilor care populează spațiul autoreferențial. De altfel, volumul debutează cu întoarcerea autorului […]
