În logica macro a culturilor şi civilizaţiilor, poezia e, pe cât se pare, o chestie comună, prea comună, atât de comună, încât nici nu prea contează. O spune aproape pe şleau pe blogul Soirs (adică aici: http://soirs.wordpress.com/2011/10/11/989445/#comments) autorul acestuia, un om pe care-l admir mult (deşi nu ştiu cine e, […]
Dac-aş veni de sus, aş ninge Peste cetatea cenuşie, Acoperind vacarmul lumii Cu voaluri albe de tăcere. Aş coborî pe foaia scrisă, Ştergând domol şirul de slove, Pân-ar rămâne numai neaua De nimenea încă atinsă. Dac-aş veni de jos, ca iarba Aş năpădi încremenirea, Boltind clădirile, pavajul, Pân-ar rămâne unduirea. […]
1938 : femeile urlau însă nouă nu ne păsa dacă trăiau sau mureau eram soldaţii împăratului în bordelurile militare am violat fără nicio reţinere le numeam „femei de consolare” japoneze de-ale noastre chinezoaice vietnameze tailandeze şi câteva olandeze luate cu forţa zi şi noapte fără mâncare unele pe jumate copii […]
Credeam până mai ieri că scrisul Îşi ia puterile de aur Din ce s-a scris, şi că o carte Aprinde torţa altor tomuri, Că cititorul fură umbra Artistului care veghează. Dar nu… când intru-n bibliotecă Mi se năzare că misterul Care-a dictat atâtea pagini Nu s-a aflat pe sine încă, […]
Spre nu ştiu ce sfârşit un zbor s-a întins. Ceru-şi deschide un ochi în pământ. (Lucian Blaga, Cap aplecat, în Lauda Somnului)
în românia după 1989 tinerii purtau blugi fără să se gândească la spinările îndoite ale sclavilor negri care culegeau bumbac cu două secole în urmă pe plantaţiile din mississippi beau rom fără să se gândească la sclavii din jamaica fermentând alcool maroniu din trestia de zahăr pe care erau obligaţi […]
Vă mai amintiți vremurile acelea frumoase în care aveam nevoie de teoreticieni ruși care să ne spună că limbajul poetic poate fi găsit oriunde, chiar și în rețetele culinare? Faimosul „A se păstra la loc ferit, uscat și rece” făcea furori prin facultate, cu prozodia lui involuntară cu tot. Acum […]
Clamând din capul locului, adică din titlurile înseşi, că scrie cărţi de iarnă, prin urmare reci, geroase chiar, şi poeme care nu pot fi înţelese, Ion Mureşan ţine să se contrazică punctual (şi bine face): pe de o parte, scrisul lui nu are nimic din ermetismul glacial, edificat adică de […]
Poezia lui Ion Pillat este încărcată de un sens al tradiţiei şi al melancoliei. Trecutul reconstituit în paginile sale este unul modelat cultural- de aici, tentaţia de a reveni către arta lui Pillat ca la un liman al amurgului şi visării. Biserica de altădată. Biserică de altădată, ce ctitor mi […]
Harfista locuia într-o odaie în formă triunghiulară ce avea în mijloc o canapea ca un melc răsucit. Acolo se așeza Harfista atunci când începea să cânte la corzile din fir de pescuit, după ce își punea mănușile din macrame prinse cu butoni de umeri. Pe degetele sale cu rizomi, Harfista […]
