Cei de demult cunoşteau tihna parfumată a scrisorilor pe care le aşterneau, cu migală naivă, pe hârtiile albe aşteptând să se înalţe, asemenea unor zmee: melancolia lor trecea în materia de cerneală ca un vânt de primăvară, în vreme ce cărţile pe marginea cărora întârziau se acopereau de un strat […]
Şi nu cunosc, în acest anotimp al doliului şi al despărţirii, decât o singură teamă care mă bântuie şi mă arde, o teamă care se naşte din adâncul tulburat de vise spre a urca,pe scara de lacrimi a treziei, spre dimineţile vegheate de aspra pasăre a singurătăţii : teama de […]
Monumentală şi memorabilă, traducerea Marinei Vazaca oferă celor de azi calea de acces către textul în care se află strâns, ca intr-o magmă de vulcan, geniul lui Chateaubriand : ”Memoriile de dincolo de mormânt” sfidează, prin nemăsura lor poetică şi vigoarea lor epopeică, limitele trasate de raţiunea mediocră. Echivalenţa în […]
Preambul – „Sub acoperire” Din piesa lui Havel, Largo Desolato, care face cât un tratat despre Puterea celor fără putere, nu poți să nu înțelegi, uimit, un lucru : Curajul este fața exterioară, cea întoarsă, cu sau fără voie, spre public, a Fricii ; preluată de el și transformată în […]
Şi dacă viaţa nu ar fi decât visul ivit din neliniştea lichidă a mării, un vis din care doar moartea,cu atingerea ei ultimă, ne poate trezi, dăruindu-ne privirea cu care putem pătrunde dincolo de vălul de ploaie al zilelor noastre? Şi dacă viaţa nu ar fi decât visul ivit din […]
“Impudoare. Despre eu va fi vorba” este un exerciţiu de autoportret crepuscular, o privire în care eul fragmentat şi dialogic al lui Gabriel Liiceanu se întrevede în mişcarea de cuvinte a textului însuşi. Carte ivită din explorarea cărţilor ce alcătuiesc un întreg traseu iniţiatic, carte ivită din revizitarea paginilor ce […]
Cartea lui Adrian Mureșan, Vârstele subversiunii, propune o superbă imagine a rolului pe care N. Steinhardt l-a avut în cultura română în anii regimului totalitar. Mureșan arată cu amănunțime și precizie felul în care refuzul lui Steinhardt de a accepta ideologia oficială, afirmarea în același timp serioasă și glumeață a […]
A fost inaugurat la finalul anului trecut – ideea (excelentă) a fost pusă în practică de Clotilde Armand, primărița de la sectorul 1. Ar fi putut să o facă și alții? Chiar alți primari? Teoretic, da; practic, NU au făcut-o. Ceea ce se traduce, foarte simplu, și în acest fel: […]
Atunci când încerc sa realcătuiesc chipul tău, ceea ce se naşte, venind pe culoarele timpului, este portretul în care toate anotimpurile vieţii tale se unesc, ca într-un singur anotimp. Nu există, în această cutie muzicală a memoriei mele, un sunet al tinereţii şi un sunet al bătrâneţii tale, ci doar […]
De câte ori mă opresc în faţa şcolilor pe ale căror culoare paşii tăi au alunecat resimt acelaşi sentiment de intimitate îndrăgostită, de parcă eu însumi aş fi fost, cândva, o umbră pe acest vast ecran hipnotic al timpului lor. De câte ori mă opresc spre a privi zidurile şi […]
