Eu sunt o-mperechere de straniu Şi comun, De aiurări de clopot Şi frământări de clape – În suflet port tristeţea planetelor ce-apun, Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape… Eu sunt o cadenţare de bine Şi de rău, De glasuri răzvrătite Şi resemnări târzii – În gesturi port sfidarea a tot […]
Ziditã sunt dar am ferestre Prin care capãt libertatea Sã simt culorile şi zvonul Atâtor muzici şi miresme Din care e fãcutã lumea… Din când în când un gest, un zâmbet Trezesc în mine nostalgia Unor îngemãnãri de suflet Parcã venite din vechime, Dar mai aproape mi-e, mai nouã Rãcoarea […]
Într-o seară încă de vară, undeva în centrul Bucureştiului, vreo douăzeci de oameni s-au aşezat într-o grădină şi au ascultat nişte poveşti. Trecusem de câteva ori pe lângă locul acesta numit „Grădină de citit”, din curtea Bibliotecii Metropolitane, şi cam strâmbasem din nara mea suspicioasă – cum, adică, să citeşti […]
În “Camera Obscură. Vis, imaginaţie şi banda desenată”, ( “Cartea Românească”, 2014) am mers pe urmele lui Pratt, închipuind un Corto ale cărui urme am incercat să le trasez, pe nisipul ficţiunii. S-a născut, astfel, o povestire visătoare şi stranie, din care decupez, aici, un fragment. Îndrăgostirea de Corto mă […]
Cu totii ne amintim porcusorul de portelan din copilarie. Specie indeaproape inrudita cu pestele de sticla de pe televizor, amandoi impartasesc iluzia ca inefabilul poate fi stapanit prin apelul la materie. O materie, de altfel, destul de fragila. Daca pestele de sticla de pe televizor incapsula, intr-un mod magic, unitatea […]
Identitatea bună a unui om care se dezvoltă sub soare e ca o floare crescută în timp. Cea mai frumoasă, dar cea mai scump plătită floare din lume. La început, floarea sufletului se naşte în pământ. Ani de zile aştepţi sau faci tot felul de lucruri fără să ştii sigur […]
Voiam sã aflu cum va fi, Deşi ştiam fãrã sã ştiu Cum e sã treci printr-un tunel Care te scoate-n infinit, Doar cã atunci mã întorceam Din larg în strâmtul unui trup Care avea sã uite tot. Imaterial încã zburam Prin coridorul cenuşiu Vegheat de viul nevãzut, Care-nainte sã mã […]
„Dar etica de una singură e fragilă şi trebuie susţinută de sensul ultim şi de adevărul total. Adevărul remediază aceasta fragilitate a binelui pe care o experimentăm constant ” (Cardinalul Carlo Maria Martini) „În ce cred cei care nu cred” este o carte (cărticică ar fi mai adecvat spus – […]
Mi-aduc aminte de-o pãdure În care n-am fost niciodatã: Pe sub coroanele de arbori, Albi-strãvezii ca nişte nimburi, Eram şi pasul şi poteca, Apoi doar aerul, plutirea. Descopeream cã sunt oriunde Voiam s-ajung… chiar mai departe – Aş fi lãsat în urmã totul Doar sã mã spulber în albastru, Dar […]
Nimeni nu mi-a povestit niciodată nimic esenţial despre timp, aşa că irosirea lui constantă s-a produs în mod firesc şi fără conştiinţa trecerii anilor. Am luat totul aşa cum a venit, dintr-o înghiţitură, fără să mă preocup excesiv atunci când nimic nu se întâmpla, iar ordinea lucrurilor părea încremenită în […]
