„Salonul somptuos (…). O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a «lucrului în sine», un cățel de usturoi, o statuetă ce reprezintă un popă (ardelenesc) ținând în mână o sintaxă și… 20 de bani bacșiș”. Mulți dintre noi știu […]
Aş vrea să văd o dată la ştiri, o singură dată, cum dintre multele victime moarte într-un accident de circulaţie este ales să fie pus sub lupă şi să stoarcă lacrimi un om care nu are acasă copii. Un om care are acasă un câine. Un om care are acasă […]
Deși am scris o carte despre jurnalul feminin, mi-am pierdut încrederea în jurnal. Nu atât în obiect, cât în ideea unor consemnări de o sinceritate dezarmantă, menite de la bun început unei lecturi private și strategice (ar trebui să existe niște instrucțiuni de folosire a jurnalului: A nu se citi […]
Stau în acest loc unde am mai stat de atâtea ori, la aceeaşi masă de la fereastră, cu faţa spre intersecţie. Trec maşini în josul străzii, şiruri lungi de maşini. Azi traficul nu este nervos, se circulă lin, nu se claxonează, poate ajută şi muzica dinăuntru, dată încet, înceată ea […]
Probabil că lucrul cel mai cunoscut astăzi legat de Dylan Thomas e acela că un tânăr muzician din Midwest ul ame¬rican, Robert Allen Zimmerman, a decis, în 1963, să şi schimbe numele în Bob Dylan. Mare admirator al poeziei scriitorului galez, Robert Zimmerman optase pentru tipul de sensibilitate al unui […]
Teleguţa verde ca iarba, pe care scria cu vopsea, cu nişte litere tremurate, „J. Jones, Gorsehill“, s a oprit în gangul pietruit dintre „The Hare’s Foot“ şi „The Pure Drop“ . Era o seară de aprilie, târziu. Unchiul Jim, în costumul lui negru de piaţă, cu o cămaşă albă apretată […]
M am trezit în miez de noapte dintr un vis plin de bice şi de funii ca şerpii de lungi şi de diligenţe gonind nebuneşte prin trecători de munte şi de galopuri întinse, înspăimântate peste câmpuri cu cactuşi şi l am auzit pe bărbatul din camera de alături strigând „Dii […]
Într o după amiază, într un august deosebit de lumi¬nos şi de strălucitor, cu câţiva ani înainte să mi dau seama că eram fericit pe atunci, George Hooping, căruia noi îi ziceam Tusică, Sidney Evans, Dan Davies şi cu mine şedeam pe acoperişul unui camion care mergea către capătul Peninsulei. […]
E vorba de vocaţia personală, de ceea ce căutăm atunci când ne întrebăm pe bune, fără să ne oblige alţii: ce vreau să fac cu viaţa mea? Cam asta e întrebarea la care eu revin cel mai des, în discuţiile mele cu alţii sau cercetările mele ca psiholog consilier. Începutul […]
Filmul lui Agnès Varda este nu doar cronica unei zile din viaţa unei femei în confruntare cu temerea morţii şi încercările singurătăţii, ci şi manifestul unei viziuni despre arta cinematografică. O dată cu Agnés Varda, camera se încarcă de o subtilitate psihologică ce îi permite să expună cele mai delicate […]
