Pe calea fără întoarcere, a prosperităţii, România năzuieşte sus, foarte sus, ameţitor de sus: către o creştere a PIB-ului, pe anul în curs, de 2%. Şi, de ce nu, de 2,50% anul viitor. Poate chiar 2,55! Piei din faţa mea, scepticule netrebnic, valea cârtitorule veninos, nemulţumitule de serviciu mută-ţi cortul: […]
Se întreabă dl.Lucian Boia într-un interesantisim eseu privitor, în primul rând, la starea de lucruri actuală din ţara noastră şi apărut la editura „Humanitas”, din capitală. Pentru că – ar fi primul răspuns – în cazul contrar nu s-ar deosebi de alte ţări şi, prin urmare, nici n-ar mai fi. […]
Institutul Cultural Român şi arta construcţiei. Bilanțul e „pe plus“, ca să folosesc limba barbară a zilelor noastre. De ce ar fi altfel? Nu ne-a mai rămas nimic altceva decât să afirmăm răspicat, fără să ne tremure glasul, în cacofonia care tinde să ne acopere, convingerile noastre, lucrurile făcute cu […]
În grupul de cercetători în care mă aflu acum am cunoscut o grecoaică din Cipru. Ca noi toţi, într-un fel sau altul, este un „scholar-gipsy”. Din loc în loc, în funcţie de burse, finanţări şi job-uri temporare, migrăm. Şi la fel ca noi toţi, conştient sau inconştient, alege teme în […]
Cărţile lui Lucian Boia mă duc de fiecare dată cu gândul la celebra emisiune difuzată la noi de Discovery Channel, unde doi tipi îndrăzneţi descoperă şi demontează cele mai răspândite mituri (mai degrabă prejudecăţi şi credinţe populare/urbane/internautice) din recuzita imaginară a umanităţii (şi nu sunt puţine!). Strategia lui Boia nu […]
În 2012, două filme m-au atins sufletește în mod aparte: „După dealuri” (în regia lui Cristian Mungiu) și „Amour” (în regia lui Michael Haneke). „După dealuri” produce un catharsis lent care își face efectul doar la câteva ore ori zile ori chiar săptămâni după vizionare. Cel puțin așa a funcționat […]
Am douăzeci şi ceva de ani şi mă simt mai bătrân cu zece. Mai bătrân, mai amnezic şi mai responsabil cu zece ani. Mi se pare că am pierdut zece ani din viaţă fără să-i trăiesc, fără să fiu conştient că exist. Practic nici n-am existat fizic, dar sufleteşte am […]
Atto d’amore, il mio. (Pasolini) Așteaptă. Înainte de a începe, trebuie să stabilim câteva lucruri. România nu e „cântecul răgușit al unei păsări prinse în laț”. România nu e o insulă de latinitate etc. România nu e o icoană. România nu este sfântă. Nici vorbă de asta. România nu e […]
In martie 2008 imi deschideam contul de facebook. Fusesem la o bursa in Anglia si, pentru a tine legatura cu noii prieteni, am imprumutat de la ei aceasta idee, cu toate ca si Romania isi intorsese armele impotriva Hi5-ului, devenit demodat. Initial, eram timid fata de facebook, la fel cum […]
