2 like. 2 share. 2 facebook.

In martie 2008 imi deschideam contul de facebook. Fusesem la o bursa in Anglia si, pentru a tine legatura cu noii prieteni, am imprumutat de la ei aceasta idee, cu toate ca si Romania isi intorsese armele impotriva Hi5-ului, devenit demodat. Initial, eram timid fata de facebook, la fel cum resimteam ca sunt si prietenii mei, scriam putin, like-uiam discret si incercam sa am un comportament rezevat.

Dupa care a venit valul maret: am trecut de la utilizator legat de un laptop, la smartphone. La fel ca toti prietenii mei a inceput hemoragia: poze din vacante, de la petreceri, check-in la fiecare strada, pub, colt de bloc. La un moment dat mi-am activat o functie pe telefon care imi spunea cine a mai fost in acel loc. Tot acest comportament imi era incurajat, primeam acea validare din partea prietenilor mei virtuali – primeam like-uri. La randul meu, am inceput sa accesez butonul like. De acum, lucrurile au intrat intr-o noua era. Postarile pe wall si absenta like-ului puteau sa constituie un motiv de suparare intre amici.

Daca pana acum intrebari precum ce ii place sa faca persoanei astea? unde calatoreste? cu cine? la ce restaurante mananca? eventual ce? iti cereau munca serioasa de documentare si, cum ar zice oamenii de marketing, si de teren (discutii cu vecinul, colega etc), acum toate isi aveau raspunsul intr-un singur loc – pe contul de facebook.

Dar, lucrurile continua sa evolueze: oamenii se casatoresc, fac copii si vor sa impartaseasca totul cu prietenii lor. Si, in felul asta sunt un participant activ la cresterea copiilor prietenilor mei: cand au facut primii pasi, cand au fost la serbare, cand au primit cadouri. Ba mai mult aflu ce lucruri traznite au spus.

Te provoc acum la un exercitiu de imaginatie! Cum ar fi daca toate astea s-ar aplica si in cazul tau,detinator constient de cont? Daca s-ar sti ca la 7 ani ai reusit sa faci pe tine la un film de groaza? Si informatia asta o poate afla toata lumea: seful tau, subalternii tai, actualele si potentialele tale iubiri, vecinii de bloc. Daca ar exista si o poza concludenta cu sute de like-uri si comment-uri?

Internetul are o mare calitate/defect – nu uita nimic. Tot ceea ce scrieti despre cei mici, toate pozele pe care le atasati pe net vor ramane acolo disponibile si la varsta la care copilul va incerca sa isi construiasca o identitate. Asteptati-va ca in 10 – 15 ani sa aveti dezbateri despre dreptul la viata privata cu „cei mici”. Sa justifici fiului sau fiicei tale de ce la 5 ani ai postat o fotografie cu el pe olita, va fi foarte greu, sa scoti respectiva fotografie din memoria internetului – imposibil.