Într-o duminică precedentă subliniam faptul că Adagio de Albinoni a generat pe bună dreptate o adevărată și benefică adagiomanie într-un timp relativ scurt. Același lucru îl putem afirma cu certitudine despre Präludium in C major de Johann Sebastian Bach. Compoziția deschide Prima carte a clavecinului fiind sinonimă cu o efectivă […]
Nu cred că e neapărat un păcat să afirm că sacrul în afara marii muzici ar fi departe de pământ; dar, cum și îngerii cântă în ceruri, e firesc ca aici, terestru adică, muritorii să se străduiască și mai mult. Fără vreun contract scris cu Divinitatea, marii compozitori au lăsat […]
sunt fie inutile, fie false, mincinoase; două capodopere verdiene ne demonstrează indubitabil acest adevăr. Așa cum subliniam nu demult, Verdi pare să nu se implice sentimental ci dă forma muzicală perfectă unei stări umane. De subliniat dintru început că există mereu un „intermediar”. În Otello, Iago, întruchiparea perfidiei eficiente – […]
Pe lângă tot soiul de „corectitudini” ale minților maladive și ticăloșite, arta interpretativă, opera în acest caz, e atinsă și de o serie de „eseuri” regizorale. Avem în primul rând spectacole care totuși, oricât s-ar strădui cel care le vizualizează, nu pot intra în categoria frumosului estetic sau de alt […]
poate fi atins neîndoielnic doar în marea muzică, dacă ne raportăm la înțelesurile lui sublimis care trimit la înălțimile celeste; dar, desigur, fiind implicată durerea, iraționalul, relația devine sublim negativă. Ca atare, Floria Tosca, deși fidelă Divinității și Fecioarei, ajunge să se întrebe, „de ce, Doamne, mi-ai făcut astfel?”, rău, […]
Se împlinesc 350 de ani de la nașterea venețianului Tomaso Giovanni Albinoni (1671 – 1751); lesne de observat că în categoria sa a fost un longeviv dar, ironie, o destul de mare parte a operei sale s-a pierdut în … al doilea război mondial; și astfel, Adagio, poate cea mai […]
În această dimineață nebună după citit pe plăcuțe de frână, așteptând verdele sau, și mai rău de-atât, în coloană, numele tău, m-aș angaja ca mecanic, în cazul cel mai puțin fericit, la garajul Bibliotecii, în care se schimnicea și azi-noapte-Alexandria, din Zimnicea.
Nu voi relua cele sugerate acum câteva zile. Compoziția lui Donizetti, Fausta , e o capodoperă mai rar interpretată. Muzical e deosebită dar libretul scris parțial de compozitor (cel care l-a început murise pe la jumătatea textului) se înscrie în ceea ce aș numi „ea trebuie neapărat să moară”, adică […]
Ți se mai pare acum, pe lumină, corpul tău abandonat o mașină furată ieri-dimineață-n Germania și-adusă aici, aseară, cu sania trasă de reni, pe sub câteva rochii verzi, de fostul șef al vămilor, Smokie, după ce cămașa mea în carouri a schimbat azi-noapte două Renault-uri?
Dacă ploaia, colț cu Pierre de Coubertin, la parter, n-ar sta să vadă, din patru-n patru episoade, cum, cadru cu cadru, trec Paralympics, nu și-ar mai face cu Twin Peaks câte-o fractură de craniu frunzele de cupru-straniu?
