MUSICA PURITAS DOMINICA (preludiumania)

Într-o duminică precedentă subliniam faptul că Adagio de  Albinoni a generat pe bună dreptate o adevărată și benefică adagiomanie într-un timp relativ scurt.  Același lucru îl putem afirma cu certitudine despre Präludium in C major de  Johann  Sebastian Bach. Compoziția deschide Prima carte a clavecinului  fiind sinonimă cu o efectivă sclipire (de geniu) fie și dacă avem în vedere că durează cam două minute… și ceva uneori. Și, ca să vedem că o asemenea sclipire generează enorm, voi exemplifica începând cu originalul în interpretarea inegalabilului Friedrich Gulda la clavecin, inimitabil. Apoi variantele succesive la pian: întâi Lang Lang inconfundabil și însoțit de imagini care vor să arate doar că Preludiul fericește pe toată lumea indiferent de etate, spațiu și … ten, că de culoare nu avem voie să vorbim; urmează prietena lupilor, HélѐneGrimaud de o sensibilitate interpretativă unică. Chitara clasică își aduce aportul la opulența preludiumaniei,  pozitivă, într-o versiune foarte apropiată sonor de original. Apoi o combinație cu Gounod (Ave Maria), între pian și violoncel. În final Bach la marimba, într-o sensibilă  interpretare asiatică deși instrumentul e de origine africană. Încă o probă că marea muzică e totală, OMNIACALĂ aș spune, omnis desemnând  TOTUL.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *