Ți se mai pare acum, pe lumină,
corpul tău abandonat o mașină
furată ieri-dimineață-n Germania
și-adusă aici, aseară, cu sania
trasă de reni, pe sub câteva rochii
verzi, de fostul șef al vămilor, Smokie,
după ce cămașa mea în carouri
a schimbat azi-noapte două Renault-uri?
Adrian Bodnaru
ADRIAN BODNARU (n. 4 octombrie 1969, Bocșa-Română), poet și editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în revista „Orizont”, 1991. Trăiește în Timișoara.
Volume publicate: a bodnaru și alte verbe (Editura Marineasa, 1994); noi și purtate (Editura Marineasa, 1996); toate drepturile rezervate, inclusiv Suedia și Norvegia (Editura Brumar, 2000); Versuri și alte forme fixe (Editura Brumar, 2002); Ziua de apoimâine (Editura Brumar, 2004); O legătură de chei (Editura Cartea Românească, 2010); Dictando (Editura Diacritic, 2012); POLIversuri (Editura Diacritic, 2012); Cifra latină (Editura Diacritic, 2013); O vară întreagă sau mai multe la rând (Editura Eikon, 2017); Cidul berlinei (Editura Aius, 2017); UNIVversuri (Editura Aius, 2018); Câteva clipe, spre seară (Editura Tracus Arte, 2019); Timișorela (Editura Brumar, 2019); Poezile și nopți (Editura Junimea, 2021); Prea bătrân pentru-Apolli-/ naire, pre tânăr pentru Napoli (Editura Vinea, 2022).
Traduceri: Vicente Huidobro, Altazor (Editura Diacritic & Brumar, 2012), în colaborare cu Ilinca Ilian.
Prezent în antologii de poezie și în majoritatea revistelor literare. Susține, din 2003, în revista „Orizont”, o rubrică permanentă în versuri.
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (2000, 2004, 2010, 2012, 2018). Premiul special pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (2012). Premiul Asociației Editorilor din România (pentru excelență redacțională: 2003, și pentru cea mai interesantă colecție: 2000, 2003). Premiul Pro Cultura al Consiliului Județean Timiș (2006).
