MUSICA PURITAS DOMINICA – Sublimul durerii

poate fi atins neîndoielnic doar în marea muzică, dacă ne raportăm la înțelesurile lui sublimis care trimit la  înălțimile  celeste; dar, desigur, fiind implicată durerea, iraționalul, relația devine sublim negativă. Ca atare, Floria Tosca, deși fidelă Divinității și Fecioarei, ajunge să se întrebe,  „de ce, Doamne, mi-ai făcut astfel?”, rău, dureros adică, sublim dar cerul nu dă răspunsuri. Cu mult înaintea ei, o fiică de faraon, Amneris (am mai auzit-o și pe ea în alte circumstanțe), în relații bune cu intermediarul zeilor, Marele Preot, ajunge la sublimul durerii, tot negativ, aruncând anatema asupra preoțimii, sacerdoti, în încercarea disperată de a-l salva pe cel ce nu merită; din nou iraționalul care, deși sublim sau poate tocmai de aceea,  nu primește răspunsul celest dorit. În fine dar la același nivel, Santuzza, poate cea mai lovită de durere, plânge și imploră să nu fie părăsită; e atâta durere în sufletul ei încât nu se poate umili mai mult, deci apare firesc o polarizare, dacă îi putem spune așa: Santuzza devine îndurerată sublim, blestemă în ziua Paștelui, relația sa cu cerul fiind  negativă deja în prealabil. Deci, trei interpretări sublime optim  însă: Angela Gheorghiu, dincolo de calificative într-un film… sublim; Ekaterina Semenchuk la Salzburg – o Amneris dincolo de bine și rău; apoi un duet Kaufmann – Monastyrska incredibil dar adevărat. În ansamblu avea dreptate Puccini când credea că, dacă totul e cum trebuie, compozițional adică, sfârșești prin a plânge împreună cu personajul. Sublim … 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *